Adio, Divina Agonie

foto:churchmusictoday.wordpress.com

Nu, nu e o glumă. Am luat decizia ca blogul ăsta să-și înceteze activitatea.

DE CE?!

Divina Agonie a apărut pentru că doream să-mi antrenez creativitatea și să potolesc uraganul de sentimente contradictorii și gânduri împrăștiate din capul meu (scriu poezii în timpul liber). Treceam printr-o perioadă nașpa și voiam să mă exprim, să mă descarc, să-mi pun ordine în cap. Să creez. Și am reușit asta prin intermediul acestui blog. În ultima vreme, însă, blogul a început să-mi consume timpul. Petreceam prea multă vreme gândindu-mă la subiecte/ texte pentru a face blogul mai atractiv. Divina Agonie se transformase într-un fel de loc de muncă (unul foarte plăcut, ce-i drept), dar care nu-mi aducea nimic. Numărul de vizualizări era unul derizoriu (cu excepția câtorva texte umoristice), așa că ''locul meu de muncă'' era o ''afacere'' fără viitor. Căutând modalități de a atrage mai mulți cititori, am transformat blogul într-o tocană. Poezii suicidale lângă pamflete, articole despre fotbal lângă postări despre singurătate.
Acestea fiind spuse, am decis că trebuie să termin povestea. Acum trebuie să încerc să fac ceva cu viața mea, mai exact să-mi găsesc o slujbă de rahat (pe care s-o urăsc), dar care să-mi aducă niște beneficii financiare.

Asta nu înseamnă că nu o să mai scriu nimic. Voi fi în continuare disponibil pe poezie.ro cu versuri deprimante și proze psihologice. Apropo de proze, dacă ai citit Paradox (sunt sigur că ai citit...dacă nu, do it now!), te-ai întrebat probabil ce ăla Telus sau de ce vorbește unul cu halucinațiile pe stradă. Alea sunt următoarele idei pentru povestirile mele psihologice/SF (nu las nimic la voia întâmplării).
Suicidalismul va muri când voi muri și eu (sau poate nu; poate se gândește cineva să ducă mai departe tradiția artei depresive, așa cum și eu am preluat această artă de la Bacovia și simboliști și am continuat-o). Nu duc lipsă de idei. Elegia celor 23 de nevroze va continua. Posibil să scot o nouă versiune a volumului de poezii Divina Agonie, care să fie disponibil pe online și să arate mai aerisit (nu mă prea mulțumește prima versiune).
Mă gândesc, de asemenea, să pornesc un nou blog, dedicat textelor umoristice și...fotbalului ( îmi plac lucrurile astea). Spre deosebire de Divina Agonie, nu o să mai investesc atâta timp în chestia asta. Dacă se va realiza, va avea probabil postări săptămânale.
Cam asta a fost. Mulțumesc pentru like-uri, share-uri. Don't be sad. Când o să mai am ceva interesant de zis, o s-o fac prin intermediul Facebook.
Vă las cu melodia asta.

  

Top 10 filme foarte triste

Îmi plac filmele triste de la început până la sfârșit, genul acela care te deprimă total (cât masochism).Așa că am realizat această listă de 10 drame, dorind să vă recomand niște filme mai puțin celebre, dar foarte bune. Am încercat să evit titluri arhicunoscute precum Requiem for a dream, The Pursuit of Happiness sau Pianistul, nu pentru că n-ar fi bune sau suficient de triste, ci pentru că le știe toată lumea și aș fi avut un top previzibil (nu-mi place să fiu previzibil). De asemenea, am evitat și romantisme siropoase comerciale. Nu vreau să dau nume (THE NOTEBOOK).

Iată lista!

10. Atletu (2009, SUA/Etiopia)
Film biografic care prezintă ultimii ani din viața atletului etiopian Abebe Bikila. Acesta a fost dublu campion olimpic la proba de maraton (1960/1964), fiind primul sportiv de culoare de pe continentul african care reușea să câștige o medalie la JO.

9. Klass (2007, Estonia)
Un film foarte greu de vizualizat până la sfârșit. O poveste dramatică a unui licean care este abuzat fizic și psihic de colegii lui de clasă. În apărarea lui sare unul dintre elevii populari, dar atunci situația se complică și mai rău.

8. Fluke (1995, SUA)
Nu mă dau în vânt după filme cu animale, dar Fluke mi-a plăcut. O poveste despre un om de afaceri foarte ocupat care suferă un accident de mașină și se reîncarnează într-un câine. El va încerca, astfel, să își protejeze familia de cel pe care îl consideră responsabil pentru accidentul său.

7. Mask (1985, SUA)
Filmul prezintă viața lui Rocky, un tânăr cu o boală gravă care i-a deformat craniul. Acesta încearcă să ducă o viață normală deși cei din jur îl consideră un monstru hidos.

6. Deep impact (1998, SUA)
Dintre toate filmele cu dezastre naturale/catastrofe, Deep Impact mi se pare cel mai dramatic. Este vorba despre o cometă care va distruge Pământul dacă nu este oprită la timp. Filmul pune accent pe haosul și disperarea care îi cuprinde pe oameni atunci când află că s-ar putea ca lumea să dispară.

5. La Bestia nel cuore (2005, Italia)
Unul dintre cele mai reci filme pe care le-am văzut. Sabina, o tânără satisfăcută de viața ei, începe să aibă o serie de coșmaruri  legate de copilăria ei. Încercând să afle răspunsuri, își vizitează fratele din America. Ceea ce află îi va schimba total viața...

4. Bridge to Terabithia (2007, SUA)
Dramă cu elemente fantasy. Jess este un copil singuratic, care împreună cu noua sa vecină, Leslie, creează o lume fantastică, departe de problemele din lumea reală.

3. Edward Scissorhands (1990, SUA)
Unul dintre cele mai subapreciate filme din istoria cinematografiei. Drama fantasy a lui Tim Burton, cu Johnny Deep în rolul lui Edward, reprezintă una dintre cele mai triste povești pe care le-am văzut. Dacă nu ai văzut filmul acesta până acum, do it!

2. Hotaru no Haka (aka Grave of the fireflies) (1988, Japonia)
O animație foarte deprimantă a cărei acțiune se petrece undeva în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Un băiat și sora lui se străduiesc să supraviețuiască într-o Japonie săracă aflată în plin conflict militar.

1. The Boy in the Stripped Pajamas (2008, Marea Britanie)
Poveste plasată în timpul Holocaustului. Bruno, băiatul unui comandant nazist, se împrietenește cu Shmuel, un copil evreu, prizonier al unui lagăr de exterminare.








PS: filmele sunt puse într-o ordine aleatorie.

Elegia celor 23 de nevroze - N5

N5

am visat că eram mort

nu, n-a fost un coșmar

a fost chiar unul dintre cele mai frumoase vise

din ultima perioadă.

trupul meu lipsit de viață zăcea în sicriu

palid ca luna plină

în cimitir adia un vânt de primăvară târzie

probabil era luna mai

mi-am dorit mereu să mor la sfârșitul lui mai

ca să dispar odată cu primăvara.

câțiva oameni veniseră la înmormântare

mă plângeau cu lacrimi de crocodil

și fumau țigară după țigară

unde ai plecat?!

a răsunat un bocet

în timp ce eram coborât în groapă

iar în acel moment a început să plouă

să fie oare posibil?

Raiul plânge pentru mine?

Raiul plânge fiindcă știe că voi ajunge-n Iad

dar și în Iad e mai bine ca-n Purgatoriu

în Purgatoriul în care m-am trezit din acest vis

dimineață fadă de februarie

cu migrene, criză existențială

și gânduri de sinucidere.

Elegia celor 23 de nevroze (N4) + Interludiu alb

N4

lasă-mă să urlu ca un prizonier în Alcatraz

în nopțile-n care sunt treaz

și fericirea e la morgă

lasă-mă să plâng necontrolat

în timp ce-mi revizuiesc viața

sub copacul lui Iuda

lasă-mă să-mi beau durerea

în pahare de cristal de Bohemia

ca să simt la maxim gustul de fiere

lasă-mă să sângerez peste flori de liliac

în timp ce cu vocea stinsă recit

ecou de romanță

lasă-mă să-mi dorm somnul de veci

în groapa comună a scriitorilor damnați.

Interludiu alb

Castele în zăpadă și parfum de migdale

Îmi torn plumbul în pocale

Vrei să guști și tu

Din suicid?

Iluzii rotitoare fără puncte cardinale

Îți dau să-ți guști medicamentul

Simți savoarea lui

De matricid?

Nota autorului: N4 și Interludiu alb sunt două poezii distincte, fără vreo legătură între ele.

  

Melodia mea preferată #1

foto: http://shiroii-lika.deviantart.com/art/Taion-259519454

Îmi este aproape imposibil să aleg o singură melodie preferată. Adevărul este că melodia preferată depinde de starea pe care o am. Piesa de mai jos este, însă, printre puținele pe care le ascult indiferent de cum mă simt. Asta și deja binecunoscutul hit clasic Pumnii mei minte nu are ( scuze pentru această glumă proastă, n-am putut să abțin ).

Videoclipul oficial





Versiunea live cu versuri




Povestea din spatele melodiei

So, care-i melodia ta preferată?

Pamflet de iarnă

foto: observer.com

- Domnule prim-ministru, avem o mare problemă. În țara noastră va ninge abundent în următoarele zile.
- Stai puțin! Va ninge?! De când se întâmplă chestia asta pe teritoriul țării noastre?!
- Păi cam de când se juca Burebista cu... paloșul în țărână.
- Serios? Eu sunt total surprins.
- Vă înțeleg mirarea. Nici mie nu mi-a venit să cred. Am citit un manual de geografie de clasa a IV a și m-am lămurit. În această parte a Europei, iarna ninge. Mereu.
- Groaznică situație, domnule vicepremier! Deștept ăla care a zis că iarna nu-i ca vara. Vreau mai multe informații, domnule vicepremier! Spune-mi exact cu ce ne confruntăm!
- Ne confruntăm cu zăpada, domnule prim-ministru. E albă, rece și nașpa. În cantități mari poate bloca drumuri, izola localități. În combinație cu vântul puternic devine foarte imprevizibilă.
- La naiba! Suntem efectiv luați  prin surprindere de această situație. Cine s-ar fi gândit că în Ianuarie ninge?! Vreo soluție?
- Am putea să ne mobilizăm din timp, să scoatem toate utilajele de deszăpezire și să intervenim prompt încă de la primele semne de viscol puternic. Dar ar fi stupid. Mai bine oprim circulația pe drumuri, anulăm trenurile, închidem unitățile de învățământ, blocăm practic țara și așteptăm să se topească zăpada.
- O soluție foarte bună și realistă, domnule vicepremier! Transmite-o și prefecților! Ce bine că am rezolvat la timp! Mă gândeam că n-o să pot merge la baschet cu prietenii mei. Ce tragedie ar fi fost!
- Tocmai am primit o informație de ultim moment, domnule prim-ministru! Viscolul a lovit România și multe sate și comune sunt izolate și au nevoie urgentă de ajutor!
- Ce?! Când s-a întâmplat asta?!
- În urmă cu două zile. Dar știți cum stă treaba... suntem Guvernul, noi primim ultimii informația. Să trimitem ajutoare?
- Da. Dar spune-le să nu se grăbească! Graba strică treaba. Și oricum, nu cred că a murit vreodată cineva din cauza frigului și a zăpezii.
- De fapt...
- Ce nasoală e iarna asta! Acum o să spună toată presa că sunt incompetent și că mă depășește situația. Mai rău de atât, o să râdă și prietenii de la baschet de mine.
- Nu vă faceți griji, domnule! Această situație nu se va repeta. Am cumpărat cartea Cum să conduci o țară. Ghid practic pentru ageamii și aici spune așa: dacă vrei să nu te mai ia ninsoarea prin surprindere, poți să investești în infrastructură, să achiziționezi utilaje performante și să numești persoane competente în funcții cheie.
- Bați câmpii, domnule vicepremier! Nu putem face așa ceva! Și oricum, mă îndoiesc că la anul va mai ninge.

PS: acest text amuzant este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Situația din ultimele săptămâni nu a fost, însă, amuzantă. Încă visez la ziua în care iarna nu o să ne mai ia prin surprindere.  

Elegia celor 23 de nevroze - N3

N3

ea a venit dintr-un basm

într-o vreme în care eu mă întrebam

dacă să mă sinucid sau nu

s-a așternut ca primăvara timpurie

peste sufletul meu hibernal

îmbătându-mă cu vise despre iubirea pură.

și mă cunoștea atât de bine...

știa că detest realitatea

de aceea îmi acoperea ochii

cu o țesătură de iluzii

știa că-mi place să mă otrăvesc lent

de aceea îmi turna un strop de venin

în fiecare cupă de fericire pe care o sorbeam

știa că-mi place să cochetez cu moartea

de aceea omora frecvent câte o parte din mine

ca un criminal în serie.

era tragedia mea perfectă...

dar venea din basme

și în povestea ei, ajungea în brațele

unui cavaler care îi putea colora viața

în cele mai aprinse nuanțe ale fericirii

iar eu eram doar un bard cu versuri triste

și cum aș fi putut să-i colorez viața

când până și rima mea e albă?

ea s-a întors în basme

lăsându-mă să mă îmbăt cu amintiri

despre iubirea pură

în timp ce mă întreb

dacă să mă sinucid sau nu.