Înjurătura și filmul românesc

Limba noastră e o comoară...când vine vorba de înjurături. Și nu e nimic mai amuzant decât să pui aceste ''perle ale vulgarității'' în filme. Oricum ne-am săturat până peste cap de atâta fuck, bitch, motherfucker, shit, etc. Să vină înjurătura românească!

That night a forest grew

foto: www.hdwallpapers.com

You buried me neck deep in this misery and I feel right at home

So pardon me for trying to speak but I remember 

Before the fire you and I were merely embers

"I'm sorry for running but there's no other way"

I'm jaded, You're wasted, we fit so perfectly

Just trust me, don't love me, we're just a memory

Just trust me, you'll love me much better in a grave

I wanna know your darkest secrets 

Tell me, what are you hiding from me?

Always and forever, staring down a barrel

Always and forever, staring down the barrier

Always, forever yours...

Always and forever, staring down the barrel

These city lights and every street still speak your name, they're calling out to me

"Don't look back, close your eyes, clench them tight, 

There's nothing you want to see looking back.

Close your eyes, clench them tight, there's nothing you want to see."

As the skies part ways, so do we

So pardon me for trying to speak but I remember 

Before the fire you and I were merely embers

I see the light to heavens gate before me, and I can hardly wait

And I can hardly wait... Open up the gates

As the skies part ways, so do we

Lover, hunter, feeder, tell me, what are you hiding from me?

Hester Prynne - That night a forest grew

Elegia celor 23 de nevroze - N2

N2

eu nu mă tem de moarte
dar mă sperie durerea
agonia terifiantă resimțită
atunci când spiritul se dezlipește de trup
o clipă de durere intensă cât o viață

apoi întuneric absolut.

nu mă mai sperie moartea
de când am fost în spital
îmi aduc aminte perfect
momentul anesteziei, trezirea, durerea, spaima
noaptea de la terapie intensivă.

targa înainta greu pe culoarele spitalului
ca Iisus pe Dealul Golgota
la terapie intensivă moartea dansează printre paturi
e albă, rece și frumoasă
și e atât de seducătoare!
are un glas ademenitor ca o sirenă
și șoptește cântece de leagăn
îndemnându-te să dormi.

dar nu trebuie să dormi!
oricât de dulce ar părea somnul atunci.

îmi aduc aminte perfect
simfonia înfiorătoare cântată de aparatele medicale
și moartea aflată la capătul patului meu
dând din cap negativ.

acum, în aceste nopți de insomnie
îmi doresc ca moartea să îmi șoptească
un cântec de leagăn
să vină întunericul absolut
fără să simt agonia terifiantă
a trupului care își pierde sufletul.

Visele ciudate ale lui Cătălin: Trenul

foto: http://www.forumtrenuri.com/t2103p870-locomotive-clasa-41-vol-iii

De când am pus piciorul în trenul Regio 5006 am simțit că urmează să se întâmple ceva nemaipomenit. Se simțea ceva ciudat în aer. Și nu, nu era mirosul de la Wc-urile care nu se închideau, nu era azbestul din vagoane și nici mirosul de la găleata de varză murată a țăranului care stătea sprijinit de ușa vagonului. Era ceva special. Era genul de sentiment pe care îl ai atunci când se petrece un lucru măreț.
Pe drum, semnele au început să devină evidente. Trenul nu mergea cu 7 km/h între Buftea și Chitila, nimeni nu vorbea tare la telefon ca să-l audă și ultimul eschimos de la Polul Nord, niciun navetist nu făcuse vreo remarcă sexistă la adresa controloarei de bilete. Mi-am verificat ceasul. Se putea oare? Nu...mi se părea doar. Așa ceva nu se putea întâmpla.

Abia când am trecut de Podul Grant am realizat că e posibil. DA! Puteam fi în primul tren din istoria CFR care ajunge mai devreme la destinație! Ceilalți călători au înțeles și ei ce se întâmpla. Toți se uitau curioși la ceas, Mersul Trenurilor a fost verificat de mai multe ori.
În cele din urmă trenul intră în Gara de Nord cu o viteză normală, nu cu viteza melcului aflat pe moarte și garează. Mi-am verificat ceasul încă o dată. Inima mi s-a oprit pentru o clipă. Ajunsesem cu 1 minut și 3 secunde mai devreme decât ora la care trebuia să sosim. Stupoare maximă. Toți călătorii se aflau acum pe peron uitându-se buimăciți unul la altul. Un navetist bătrân vine la mine și îmi spune cu lacrimi în ochi:
- Spune-mi că e adevărat! De 30 de ani aștept momentul ăsta!

Un impiegat de mișcare vine bucuros și ne dă vestea cea mare. Acesta era primul tren din istoria CFR care ajunsese mai devreme la destinație. Am explodat de bucurie. Urale s-au auzit în toată Gara de Nord. Ne-am dus cu toții la locomotivă și l-am scos pe mecanic pe brațe. Acesta era vizibil emoționat și cu vocea tremurândă spune:
-Știam că pot realiza asta! Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu și lu` vărul meu Iliuță că au fost tot timpul alături de mine!
Fericirea atinsese cote maxime. Am început să cântăm binecunoscutele cântece: să trăiască domu` naș că ne duce la oraș și să trăiască doamna nașă că e grasă și frumoasă. Vestea că un tren al CFR-ului nu numai că nu a întârziat, dar a sosit și mai devreme a ajuns repede la urechile presei. Reuters și France Press au trimis corespondenții speciali. Chiar și Sport.ro a scris o știre despre asta punând titlul: Rămâi PROST când o să vezi ce s-a întâmplat în Gara de Nord. Chiar și REGHE și campionii de la STEAUA sunt uimiți. 

În euforia momentului au început să se facă promisiuni. Doi controlori au promis că nu vor mai lua șpagă, un jandarm a promis că-și termină studiile liceale, iar nea Marin fochistul a promis că nu-și mai bate nevasta...până mâine seară. Chiar și patronul celei mai mari cârciumi din gară a fost cuprins de starea de bucurie și a spus:
- Azi vă dau vin adevărat, nu porcărie d-aia făcută din chimicale!
Ne-a adus însă repede cu picioarele pe pământ:
- Dar plătiți cu 2 lei mai mult că doar nu sunteți pomanagii!
Un curcubeu a răsărit deasupra gării, iar aurolacii au început să împartă (nu să ceară!) țigări. Era un moment magic. MAGIC!

Dar s-a întrerupt când controlorul m-a trezit ca să-mi ceară bilet. Eram încă în tren și stăteam deja de 20 minute pe câmpul de la intrarea în Chitila. Aflat încă sub influența visului îi spun:
-Nașule, am visat că a ajuns trenu` mai devreme!
Se uită la mine și râde în hohote.
- Bossule, zice el râzând cu lacrimi, asta e proză fantastică!

P.S: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În caz de manifestări neplăcute consultați simțul umorului.

Elegia celor 23 de nevroze - N1

N1

eu nu sunt un poet

eu sunt un android sentimental care produce versuri

fragmente ale memoriei mele se zbat în crize epileptice

până când devin cuvinte

apoi se prind în Hora Trandafirului

și iau naștere versurile

geneză macabră

eu nu sunt un poet

eu sunt un arhitect al depresiei

proiectez un turn de lacrimi 

ca-n lirica lui Păunescu

un monolit al suferinței

în umbra căruia să mă ascund

atunci când realitatea îmi violează visele

și realitatea îmi violează frecvent visele

de aceea încerc să o anihilez cu alcool

însă reușesc să-mi anihilez doar percepția

și cad în stări euforice, trăiri melancolice

pe care nu pot să le descriu

pentru că nu sunt un poet

sunt un meșter al metaforei

un zugrav de epitete

un sudor de comparații

sunt un muncitor necalificat pe șantierul poeziei

eu nu sunt un poet

dacă aș fi fost, poezia aceasta ar fi fost frumoasă

aș fi descris iubirea și bucuria de a trăi în mii de moduri

m-aș fi îmbăiat în râuri de admirație alături de muza inspirației

dar sunt doar un sculptor de nevroze

sunt singur, bolnav și neiubit

și mă scald în râuri de suferință

cu demonul depresiei.

Salata de cuvinte - 16 Ianuarie 2014

1) Ieri s-au împlinit 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Pe toate grupurile/forumurile de poezie s-au irosit cuvinte în încercări nereușite de poezii omagiale închinate lui Eminescu cel sfânt, erou al neamului românesc (n-am inventat eu chestia asta, chiar am găsit undeva această formulare). În școli, licee și primării, copiii se chinuiau să recite poezii în serbări seci care aminteau de comunismul optzecist. Ok, Eminescu a fost un poet foarte bun, dar sfânt și erou n-a fost ( omul a avut o viață bogată în aventuri amoroase și consum de alcool și a murit de sifilis). Cred că îl putem comemora pe Eminescu și fără ceremonii plicticoase în care o mână de copii recită mecanic niște versuri. Săracul poet, dacă ar fi văzut cum se chinuie elevii de 10 ani să spună niște strofe din Luceafărul sub privirile mulțumite ale învățătoarelor, și-ar fi distrus probabil creațiile.

2) Liceenii Rock `N` Roll este cel mai awkward film românesc din toate timpurile. Ne amintim cu toții de Liceenii, filmul acela cumințel și drăguț în care Dana și Mihai abia schițau niște atingeri timide. Ei bine, în această versiune rock`n`roll, Dana și Mihai și-o trag neprotejat, avem parte de o tonă de replici și cadre stânjenitoare, toate personajele se comportă ciudat. Chiar și Isoscel cea severă se comportă de parcă ar fi o adolescentă care tocmai a băgat niște mescalină. Filmul încearcă să fie rebel, dar ajunge să fie dubios și lipsit de sens. Habar n-am ce-a vrut regizorul să demonstreze cu această ''comedie'' muzicală.

3) Toată lumea a înnebunit cu Ask.fm. De ce să-ți faci cont pe tâmpenia aceea de site? Ca să te înjure toți frustrații sub protecția anonimatului? Ca să te dai VIP fiindcă îți pune și ție lumea întrebări? Pentru că vrei să arăți tuturor că n-ai viață în afara Internetului? Și mai ales, de ce dai share pe Facebook la toate întrebările scrise de toți analfabeții? Cu ce ți-am greșit noi, cei care nu utilizăm Ask.fm, de ne torturezi în halul ăsta?

4) Sunt prea multe canale cu tematică rurală/folclorică. Etno Tv, Hora Tv, Inedit Tv, Agro Tv, Televiziunea Favorit, TVF Oltenia (mai sunt câteva dar îmi scapă numele). Posturi cu audiență care se apropie de 0. Posturi cu o calitate a imaginii submediocră care difuzează artiști anonimi de muzică populară și emisiuni plictisitoare cu prezentatori plictisitori și invitați plictisitori. Serios vorbind, chiar se uită cineva pe canalele astea? Eu n-am rezistat mai mult de două minute uitându-mă la astfel de idioțenii rurale.

5) În caz că mai există oameni care îmi mai citesc poeziile, vă anunț că suicidalismul îmbracă (cel puțin temporar) hainele postmodernismului. Asta nu înseamnă că o să scriu poezii despre adidași chinezești. Voi înlocui influențele din simbolism și romantism cu influențe din deprimism și fracturism. Această transformare este necesară în condițiile în care am anunțat că a doua eră suicidalistă va fi mult mai deprimantă și mai întunecată decât prima. Versiunea updatată de suicidalism va fi disponibilă odată cu lansarea unei serii de poezii grupate sub un titlu comun (versurile există, încă nu m-am gândit la titlu). De asemenea, mă voi strădui ca până la începutul lunii martie să public și o nuvelă, pentru că știu că vă plac prozele mele.

Și acum, pentru ca această rubrică să fie și mai random, m-am gândit să o închei de fiecare dată cu niște versuri dintr-o melodie. Deci...

You think you`re fixed but you`ve never been broken  (Brokencyde - I`m the king)

Lampa cu căciulă

foto: 121.ro

Lampa cu căciulă este un scurtmetraj regizat de Radu Jude, apărut în 2007. Este un film trist și amuzant în același timp. Lampa cu căciulă prezintă călătoria unui tată și a fiului acestuia care, înarmați cu TV-ul lor alb-negru defect, pornesc către atelierul de reparat televizoare. Scurtmetrajul lui Jude este o comedie neagră despre sărăcie și neajunsurile vieții rurale cu personaje credibile, jucate impecabil.

Mai jos aveți filmul integral.


Lampa cu caciula