Adio, Divina Agonie

foto:churchmusictoday.wordpress.com

Nu, nu e o glumă. Am luat decizia ca blogul ăsta să-și înceteze activitatea.

DE CE?!

Divina Agonie a apărut pentru că doream să-mi antrenez creativitatea și să potolesc uraganul de sentimente contradictorii și gânduri împrăștiate din capul meu (scriu poezii în timpul liber). Treceam printr-o perioadă nașpa și voiam să mă exprim, să mă descarc, să-mi pun ordine în cap. Să creez. Și am reușit asta prin intermediul acestui blog. În ultima vreme, însă, blogul a început să-mi consume timpul. Petreceam prea multă vreme gândindu-mă la subiecte/ texte pentru a face blogul mai atractiv. Divina Agonie se transformase într-un fel de loc de muncă (unul foarte plăcut, ce-i drept), dar care nu-mi aducea nimic. Numărul de vizualizări era unul derizoriu (cu excepția câtorva texte umoristice), așa că ''locul meu de muncă'' era o ''afacere'' fără viitor. Căutând modalități de a atrage mai mulți cititori, am transformat blogul într-o tocană. Poezii suicidale lângă pamflete, articole despre fotbal lângă postări despre singurătate.
Acestea fiind spuse, am decis că trebuie să termin povestea. Acum trebuie să încerc să fac ceva cu viața mea, mai exact să-mi găsesc o slujbă de rahat (pe care s-o urăsc), dar care să-mi aducă niște beneficii financiare.

Asta nu înseamnă că nu o să mai scriu nimic. Voi fi în continuare disponibil pe poezie.ro cu versuri deprimante și proze psihologice. Apropo de proze, dacă ai citit Paradox (sunt sigur că ai citit...dacă nu, do it now!), te-ai întrebat probabil ce ăla Telus sau de ce vorbește unul cu halucinațiile pe stradă. Alea sunt următoarele idei pentru povestirile mele psihologice/SF (nu las nimic la voia întâmplării).
Suicidalismul va muri când voi muri și eu (sau poate nu; poate se gândește cineva să ducă mai departe tradiția artei depresive, așa cum și eu am preluat această artă de la Bacovia și simboliști și am continuat-o). Nu duc lipsă de idei. Elegia celor 23 de nevroze va continua. Posibil să scot o nouă versiune a volumului de poezii Divina Agonie, care să fie disponibil pe online și să arate mai aerisit (nu mă prea mulțumește prima versiune).
Mă gândesc, de asemenea, să pornesc un nou blog, dedicat textelor umoristice și...fotbalului ( îmi plac lucrurile astea). Spre deosebire de Divina Agonie, nu o să mai investesc atâta timp în chestia asta. Dacă se va realiza, va avea probabil postări săptămânale.
Cam asta a fost. Mulțumesc pentru like-uri, share-uri. Don't be sad. Când o să mai am ceva interesant de zis, o s-o fac prin intermediul Facebook.
Vă las cu melodia asta.