Doamna opiaceelor

Ești cântec de leagăn în orfelinat
Un glas matern plin de căldură
Eu sunt doar un copil abandonat
Te vreau ca să pot scăpa de ură.

Hai să dansăm pe scena suferinței
Iubita mea cu ochii albi ca varul
Încă o dată cad pradă dorinței
Încă o dată m-a ucis amarul.

Draga mea, știu că nu-i romantic,
Dar cred că ne-ar fi mult mai bine morți
Așa că, dă-mi delirul tău extatic
Care fascinează împărați și vagabonzi.

Buchete de seringi doar pentru tine
Mireasă mortuară fără suflet
Să-mi fii alături la rău, nu la bine
Uniți în sânge, uniți și în cuget.

Tremur ca să gust niște iluzii
Lumea fragmentată-n unități
Îmi oferi doar ace și perfuzii
Fericire falsă, greutăți.

Draga mea, știu că este tragic,
Dar cred că ne-ar fi mult mai bine morți
Aruncă-mă-n delirul tău extatic
Care transformă împărați în vagabonzi.

Citate celebre

Aceste vorbe de duh s-au păstrat de-a lungul timpului și reprezintă adevărate perle de înțelepciune venite din partea unor minți luminate.

Când tu n-aveai fix în casă, eu vorbeam la celular (Steve Jobs)

Comunismul e pentru poponari (Corneliu Zelea Codreanu)

Uniți salvăm Roșia Montană! (Iosif Stalin)

Potolește-te, bă, cu d-astea...(Freud într-o discuție avută cu Carl Jung)

Nu mai da share pe Facebook la poze cu copii malformați (Socrate)

Maidanezii sunt și ei suflete (Kim Jong-Un)

Cuget, deci exist (Mihăiță din Berceni)

Trăim viața ca sultanii (Baiazid al II-lea)

Eu sunt bomba nucleară, distrug tot ce mă-nconjoară (Bomba nucleară de la Hiroshima)

Dar eu te iubesc de mor, de-acolo din corazon (Eminescu către Veronica Micle)

Dacă tu crezi tot ce citești pe Internet, ești fraier (Nostradamus)

Dumnezeu pregătește injecția cu cianură

foto: www.noupe.com

Dumnezeu pregătește injecția cu cianură.

Decădere...
seism nevrotic generat
de inamovibilitatea spiritului prins
între presa mecanică și baia de ulei încins.
Durere.

Haos...
arlechinii aruncă cioburi
în magicianul cu pălărie de foc
iar carnavalul râde cu colți de oțel.
Pain.

Furie...
uvertură complexă cântată
cu drujbe, aparate de sudură
țipete de îngeri masacrați.
Douleur.

o suită amorfă de gânduri, nervi
psihoze, halucinații, urlete,
lumea se termină, azilul și-a deschis porțile,
salvatorul a devenit criminalul în serie.

Furie. Haos. Decădere
Douleur. Pain. Durere

Omul așteaptă liniștit la Terapie Intensivă.

Elysion X. & Anghel - Tristețe industrială 0723

Și nu mai este viața un comic carnaval?

foto:cititordeproza.ning.com

Pe 24 noiembrie 1920, Alexandru Macedonski se stingea din viață la vârsta de 66 de ani. Există o poveste care spune că poetul a cerut pe patul de moarte roze, flori pe care le adora și pe care le-a descris minunat în poeziile lui ( nu știu exact dacă s-a întâmplat așa sau e doar o legendă menită să dea o aură romantică morții sale). Macedonski este motivul pentru care eu m-am apucat de scris versuri. Când i-am citit poeziile a fost clar pentru mine că asta vreau să fac. Operele lui au fost o sursă majoră de inspirație pentru mine și simbolismul său a reprezentat punctul de plecare pentru suicidalismul meu. Și la ora actuală, eu consider că Macedonski a fost și va rămâne cel mai mare poet român.
Deoarece suntem în luna noiembrie și ne aflăm la sfârșit de toamnă, m-am gândit să postez aici Noaptea de noiembrie, pentru a-l comemora cum se cuvine pe cel care mi-a insuflat dragostea pentru poezie și scris.

Zece melodii care să te facă să plângi

Da, știu, e un titlu prost și exagerat. Totuși melodiile astea sunt foarte deprimante și îți ating coarda sensibilă (dacă ai așa ceva...dacă nu, ești probabil sociopat; good for you!). Nu am inclus în această listă melodii super-comerciale pe care le știe toată galaxia, gen My heart will go on, Tears in Heaven, Alături de îngeri etc. Sunt melodii mai puțin cunoscute și sunt printre preferatele mele. 

10. Seether - Plastic Man
Someday I know I'll find my place
Someday I'll sing my last refrain

Un cântec foarte trist, acustic care vorbește despre durere, singurătate, starea pe care o ai atunci când nu îți găsești locul în lume.



9. Akira Yamaoka & Mary Elizabeth McGlynn - Room of Angel (Silent Hill 4 Soundtrack)

I don't feel enough for you to cry, [oh well]

Here's a lullaby to close your eyes,

Goobye.

Un instrumental care te bântuie, o voce feminină absolut superbă. O melodie pe care o ador.

8. Blessthefall - With eyes wide shut

I miss you, baby close your eyes

Let's meet in our dreams tonight

Deși are versuri destul de drăguțe și romantice, mie mi se pare tristă ca naiba. 

7. Scary Kids Scaring Kids - Watch me bleed
All you needed was time
But now time will destroy us

Da, melodia e cam emo, dar pianul care se aude în fundal o face super-tristă.



6. Three Days Grace - Last to know
She didn't say a word
She just walked away

Melodia perfectă post-despărțire. Deși partea instrumentală nu e chiar așa sumbră, versurile reflectă perfect starea de furie și nefericire pe care o ai atunci când ești părăsit.

.

5. Dir en grey - Zakuro
I screamed out your name
Even though my voice can never reach you

Melodia e cântată în japoneză, dar citește subtitrarea în engleză și urmărește interpretarea lui Kyo (solistul) și o să vezi ce înseamnă durere adevărată.




4. Sopor Aeternus and the Ensemble of Shadows - No one is there
So I prefer to lie in the darkest silence alone
Listening to the lack of light or sound

Piesă care vorbește despre singurătate absolută. Foarte sumbră.




3.The Cure - Apart
And prays to hear him say I love you
But he tells no more lies

Foarte greu să alegi doar un singur cântec trist pentru The Cure. Toată discografia lor e plină de tristeți muzicale frumoase. Printre alte variante mai enumăr Homesick sau To wish imposible things.




2. Anathema - One last goodbye
In my dreams I can hold you
And it feels so real.

O piesă pe care să o asculți atunci când cineva drag trece în neființă.




1. Ștefan Iordache - Magazinul meu de vise
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui.

Nu se putea să închei această listă fără o melodie românească. O capodoperă cântată de maestrul Ștefan Iordache (R.I.P.)




Cam asta a fost. Sugestii?

Anima. Mors.

Există momente în care nici narcoticele
Nu pot acoperi suferința
Clipe în care toți porii exclamă
DOLOR!
Asemeni poeților latini căzuți în agonie.

În astfel de momente orologiul lugubru al Morții
Anunță ora sinuciderii
Și începe exilul către Lumea Cealaltă.

Iar când acea oră va sosi
Voi lua drumul parcului unde fericirea
A râs cândva
Dar a lăsat loc regretelor să plângă
Și voi deveni o fantomă
Ca într-un pastel bacovian.

Și într-o zi mornă când vântul îți va sufla prin păr
Aducând parfum de iubire pierdută
Mă vei suna.
Va răspunde însă o voce mecanică
Lipsită de orice urmă de emoție
Care va anunța sec
Abonatul Vodafone nu poate fi contactat
Pe vecie.

And on my deathbed, all I'll see is you

Bring Me The Horizon e genul ăla de trupă pe care ori o iubești mult, ori o urăști din tot sufletul. Trupa a evoluat, însă, foarte mult de la primul album, Count your blessings, (un album deathcore pe care îl ascult cu mare plăcere de fiecare dată când sunt plin de draci), îmbunătățindu-și sunetul, stilul, calitatea versurilor. Ultima înregistrare BMTH, Sempiternal, combină elemente din mai multe genuri muzicale (postrock, post-metal, ambient, metalcore, alternative) și are niște melodii geniale. Este cazul acestei Deathbeds, piesa mea preferată de pe Sempiternal. O baladă cu versuri foarte, foarte triste și frumoase.



Lyrics

Eyes like a car crash

I know I shouldn't look but I can't turn away.

Body like a whiplash,

Salt my wounds but I can't heal the way

I feel about you.

I watch you like a hawk

I watch you like I'm gonna tear you limb from limb

Will the hunger ever stop?

Can we simply starve this sin?

That little kiss you stole

It held my heart and soul

And like a deer in the headlights I meet my fate

Don't try to fight the storm

You'll tumble overboard

Tides will bring me back to you

And on my deathbed, all I'll see is you

The life may leave my lungs

But my heart will stay with you

That little kiss you stole

It held my heart and soul

And like a ghost in the silence I disappear

Don't try to fight the storm

You'll tumble overboard

Tides will bring me back to you

The waves will pull us under

Tides will bring me back to you

The waves will pull us under

Tides will bring me back to you

The waves will pull us under

Tides will bring me back to you

Tides will bring me back to you

That little kiss you stole

It held my heart and soul

And like a ghost in the silence I disappear

Don't try to fight the storm

You'll tumble overboard

Tides will bring me back to you

That little kiss you stole

It held my heart and soul

And like a deer in the headlights I meet my fate

Don't try to fight the storm

You'll tumble overboard

Tides will bring me back to you

Despre tricolori și așteptări

sursa: www.realitatea.net

În 1998, când România mergea pentru ultima dată la un Campionat Mondial de fotbal, aveam 7 ani. Evident că nu îmi amintesc mare lucru de atunci. Abia începusem să înțeleg care e treaba cu ofsaidul și cu sistemele de joc. Am tot așteptat ca ''tricolorii'' să mai ajungă la un CM. Să văd și eu ce înseamnă să te bucuri pentru echipa națională. Din păcate, se pare că mai am mult de așteptat.

După Euro 2000, selecționata noastră n-a mai fost relevantă în fotbalul mare. Sfârșitul Generației de Aur a însemnat și sfârșitul performanțelor noastre internaționale. A urmat o serie de calificări ratate, înfrângeri rușinoase, scandaluri cu diverși jucători. Am picat de pe culmile fotbalului în urna a patra valorică.

La această decădere dureroasă și-au adus din plin contribuția selecționerii. Puiu Iordănescu, cel preocupat mai mult de pupatul icoanelor decât de pregătirea tactică, Răzvan Lucescu, cel care va rămâne în istorie drept selecționerul care i-a luat pe Surdu și pe Florescu la națională (probabil cei mai slabi jucători care au îmbrăcat vreodată tricoul galben) și Pițurcă. Eternul și fascinantul Pițurcă. Cel care ne-a dat niște speranțe la Europeanul din 2008, pe care ni le-a retezat apoi cu un meci pierdut în fața unei selecționate improvizate și fără chef de fotbal a Olandei. 

În această dublă cu Grecia s-a văzut ce înseamnă să nu ai antrenor. România a arătat ca o echipă încropită cu fotbaliști care joacă pentru prima dată împreună. Greșeli de marcaj, ieșiri eronate la ofsaid, mingi aruncate fără noimă în careul advers, imposibilitatea de a crea ocazii. România a jucat ca o echipă de ligă inferioară. 

Și apar întrebările. Cum a pregătit Piți acest meci? Așa cum face de obicei, bazându-se pe noroc și pe greșelile adversarilor? De ce ne-a torturat în această campanie cu titularizările lui Tănase și Stancu? De ce i-a preferat pe Mățel și Latovlevici în locul lui Săpunaru și Radu Ștefan? De ce Cociș? De ce nu Mutu?

Răspunsul e simplu: Pițurcă e un selecționer slab, blazat, orgolios, cu un contract beton, căruia nu îi pasă de calificări ratate. Nu-i pasă nici că o țară întreagă îi cere demisia. Îl interesează doar să ia bani și să facă pe deșteptul în fața tuturor.

Oare cât mai trebuie să-l suportăm pe Pițurcă? Oare câți selecționeri incapabili trebuie să mai tolerăm? De ce nu putem urma și noi exemplul Greciei sau al Islandei, care au selecționeri străini care își fac bine treaba? Să vină unul din exterior, care n-are treabă cu fotbalul românesc, să facă performanță. Fără orgolii, fără jocuri de culise, fără legături cu diverse personaje din fotbalul autohton. Un selecționer străin, profesionist care să aducă o mentalitate de învingător peste o națională din ce în ce mai blazată.

E momentul schimbării. FRF trebuie să se trezească și să ia măsuri. Trebuie să ieșim din zona mediocrității. Altfel, riscăm să plângem peste DVD-urile cu CM `94 așteptând în zadar o calificare la un Mondial.

Top 10 filme proaste

Fiindcă sunt destul de bolnav, iar cheful meu de scris chestii amuzante, inteligente, deosebite e aproape de zero absolut, m-am gândit să fac o listă de filme proaste. Așa, doar ca să scriu ceva și să nu zac. Aceste 10 filme mi s-au părut atât de slabe încât regret fiecare minut de vizionare. Nu le-am pus într-o ordine anume pentru că nu am vrut să îmi pierd timpul analizând de ce filmul X a fost mai prost decât filmul Y și de ce filmul Z merită prima poziție în top. Hai să nu ne mai lungim cu vorba și să începem.

10. The Notebook (2004). Apogeul filmelor lacrimogene. The Notebook este considerat de foarte multe persoane ca fiind genial. De ce? Pentru că a fost o înșiruire de clișee cretine (fata bogată și băiatul sărac care se îndrăgostesc, iubirea interzisă, dragostea eternă etc), pentru că a fost previzibil, pentru că Ryan Gosling interpretează un personaj sec, autor al replicii <<if you`re a bird...i am a bird>> (so...fucking...deep)? Habar n-am. Poate îmi explică și mie cineva de ce filmul ăsta e chiar așa senzațional.

9. Ghost Rider (2007). Scenariu foarte prost, poveste stupidă, interpretare foarte slabă a lui Nicolas Cage. Cred că este cel mai prost film cu super-eroi pe care l-am văzut. Oare de ce i-au făcut și o continuare?!

8. EuroTrip (2004). Absolut nimic amuzant în această ''comedie''. Doar niște stereotipuri tipic americane despre Europa și europeni, glume de școală generală, personaje tembele. Singurul lucru bun al lui Eurotrip e melodia aia  Scotty doesn`t know care e destul de catchy. Atât.

7. August Underground`s Mordum (2003). Am văzut porcăria asta în zilele mele de adolescent întunecat (ce vremuri..). E o ''capodoperă'' a genului extreme horror/gore horror care spune povestea unor psihopați care omoară oameni pentru distracție și ascultă brutal death metal. E foarte greu să numești chestia asta film. A avut probabil un buget de 10$ și arată de parcă ar fi fost filmat cu mobilul. Încearcă din răsputeri să fie șocant și scârbos, dar e doar penibil.

6. Aurora (2010). Aurora sau Cum-mi-am-petrecut-5-minute-din-viață-urmărind-o-scenă-în-care-Cristi-Puiu-se-spală-la-penis este unul dintre cele mai proaste filme românești făcute vreodată. O plictiseală totală de 3 ore, în care regizorul încercă să imite stilul lui Tarkovsky și să fie profund. Un film care a beneficiat de o finanțare substanțială din partea CNC. Bani dați degeaba.

5. Doom (2005). Doom s-a vrut a fi ecranizarea seriei survival-horror cu același nume. Sunt fan Doom 3 și am avut așteptări mari de la acest film. Eșec total. Povestea are doar o legătură vagă cu jocul, e un science-fiction banal de mâna a doua și îl are pe Dwayne ''The Rock'' Johnson într-un rol principal (tipul ăla are talentul actoricesc al unei buturugi). Dezamăgire.

4. A Good Old Fashioned Orgy (2011). Genul ăla de sex-comedy lipsit de umor, originalitate, scenariu, care încearcă să smulgă 2-3 râsete prin scene sexuale stupide. Foarte, foarte slab.

3. Friends with Benefits (2011). Atât de plicticos, încât am adormit după vreo jumătate de oră. Producătorii i-au aruncat pe același platou pe Timberlake și Mila Kunis în speranța că vor aduce mii de fangirls și fanboys în sălile de cinema și au ignorat total partea de scenariu.

2.Tres Dias (aka Before the Fall) (2008). Filmul ăsta chiar avea potențial. Povestea destul de interesantă (Sfârșitul lumii prin ochii unor oameni simpli dintr-un sat spaniol) este măcelărită însă de un scenariu subțire și niște personaje idioate. Sunt probabil cele mai proaste personaje pe care le-am văzut într-un film. Niciunul nu e capabil să ia o decizie bună, toate acțiunile lor sunt ilogice, ai impresia în unele momente că sunt retardați mintal. Păcat.

1.Twilight (2008). Ce aș mai putea spune? Poveste de rahat, actori de rahat, promovare agresivă de rahat în rândul adolescentelor care visează vampiri romantici strălucitori pe pereți. Nu știu la ce m-am așteptat când m-am decis să văd tâmpenia asta. O catastrofă de film.







Cam asta a fost. Acum lasă-mi un comentariu furios pentru că ai regăsit unul din filmele tale preferate în această listă.

Urban melancolic - Femeia în roșu

sursa:http://sarahsphotography02.deviantart.com

O vedeam cum străbătea în lung și în lat cel de-al treilea peron al gării. Purta un palton roșu aprins, cizme negre și avea părul lung și blond. Mai blond decât soarele din acea zi melancolică de toamnă. Cu mâna stângă trăgea un geamantan mult prea greu pentru brațele ei firave. Cu mâna dreaptă ținea telefonul la ureche. Lacrimile curgeau torențial din ochii ei căprui. Ploua cu rimel peste obrajii ei fini. Cu vocea înecată în suspine rostește tragic:

-''Mi-ai promis că nu o să se întâmple așa. Nu îți pasă că sufăr?''

Nu cred că îi păsa. Așa cum nu le păsa nici claxoanelor locomotivelor că le perturbă conversația. Glasul roților trenurilor care intră în gară îi acoperă plânsul. Melodramă feroviară.

Dialogul telefonic a durat aproape un sfert de ceas. Ea s-a așezat pe un scaun de plastic, închizând telefonul furioasă și trântind geamantanul. Apoi a continuat să plângă. Femeile care plâng sunt expresia fragilității și a inocenței. Fragilitate care le maximizează frumusețea. Femeile care plâng reprezintă cea mai tristă formă a frumuseții și în același timp cea mai pură formă a ei.

O priveam cum suferă pe un scaun murdar într-un decor dezolant, mecanic și nepăsător. Aș fi vrut să mă duc la ea, să îi spun o vorbă bună, să o îmbrățișez. Dar știam că nimic din ce aș fi putut face nu i-ar fi îndulcit durerea. Am rămas înghețat ca un aisberg pe scaunul meu, fumând cu nesaț dintr-o țigară ieftină. O admiram. Suferința are părul blond și poartă roșu. Suferința e frumoasă ca o zi rece, dar însorită, de toamnă, în care iubirea se pierde pe calea ferată în sunetul asurzitor al locomotivelor.

Și-a dat seama într-un târziu că stă pe un peron greșit. Și-a luat geamantanul și a început să pășească tristă printe căi ferate ca o Anna Karenina modernă. S-a urcat în tren și a plecat. 

Soarele a apus exact ca povestea ei de iubire. Poveste despre care credea că nu va avea sfârșit.

Abator de vise

Prin hubloul meu din abator

Văd visele cum mor într-un decor

Industrial, mizer, lagăr post-modern

Infestat de vicii ș-amăgiri

Contemporan Infern.

Mi-am pus Speranța în camera frigorifică

Am lăsat-o să înghețe până în momentul în care

Cu mintea tulburată de un vin mai tulbure ca tristețea

O voi scoate de acolo și o voi abuza

Și ea mă va abuza pe mine.

Apoi vom plânge îmbrățișați

În abatorul meu de vise.

Miroase a deziluzie, iar din tavan atârnă

Cadavre ale clipelor în care am crezut

Da, am crezut!

În tine, în Dumnezeu, în oameni, în iubire

În vise

Dar toate aparțin trecutului

Acum cred doar în Moarte.

În abatorul meu de vise am fost măcelar și sacrificat

În abatorul meu de vise te-am privit cum m-ai tranșat.

Am pus în camera frigorifică și o amintire vagă

A unui moment de fericire pe care l-am împărțit

Voi lăsa această amintire să înghețe

Până în clipa în care, cu mintea albită de o seringă

Mai albă ca durerea, o voi scoate de acolo

Și o voi abuza și mă va abuza înapoi

Apoi voi plânge singur 

În abatorul în care mi-am sacrificat sufletul.

In company of suppressed memories

sursa: www.minddisorders.com

The deafening sound of heavy rain against the window fades down behind the thoughts
The darkness of the winter night which cautiously creeps in through my pulled down blinds
Feels like a concentrated evil,  a darkness of the purest kind
I feel how it cuts into me and dances the dance of madness with my mind
Unknown and difuse memories chafe under my closed eyelids
Tears begins to flow as a reaction to the pain
Along the veins the cold is spreading of all the winters I've lived through
And hidden behind the shadows in my subconscious
Lies my conscience in fetal position and hyperventilates

Apati -  I förträngda minnens sällskap

The alarm clock feels like knives in my brain

For a long time I keep lying beneath my blanket

Thinking, imagining, yeah, I'm even fantasizing

About a future, a future far away from this hell

My breakfast is yet another beer, to be able to go back to sleep

Tomorrow is cancelled, in lack of interest

Another beer to get away, slowly disappear

Wither into the shadows, the hidden void within my head

I report sick for the rest of my life, and choose total isolation 

My tomorrow is cancelled, in lack of interest

Apati - Morgondagen

A Black and White Cartoon

A Black and White Cartoon about Berries și A Black and White Cartoon about Roof Tiling sunt două scurt-metraje animate pe care le-am văzut de vreo 1000 de ori. Sunt create de David Firth, celebru pentru Salad Fingers, animatia horror-psihologică-postapocaliptică despre un personaj ciudat și verde, care a strâns milioane de vizualizări pe Youtube. A Black and White Cartoon este povestea lui Jonathan, un individ cu probleme psihice serioase, care locuiește cu mama sa (care nu este cu mult mai sănătoasă decât el). De fiecare dată când revăd aceste animații mă cuprinde un sentiment bizar. Îmi place să le urmăresc atunci când mă simt foarte trist și lipsit de speranță. Într-un fel dubios, mă fac să mă simt puțin mai bine.
Enjoy!

Why did you leave these colours so they`ll fade?

Shape of despair - Outro for Quiet these paintings are


Căutând muzică tristă și obscură, mai găsesc câte o melodie instrumentală venită din altă lume. Este și cazul acestui Outro, al maeștrilor finlandezi ai doom metalului, Shape of Despair (nu, doom metal nu este despre blesteme, satane și alte chestii d-astea; este o specie de metal plină de melancolie și tristețe). Partea care începe la 1:55 mi se pare melancolie muzicală pură.
Enjoy!

Aventurile lui Gheorghe Ghinion (episodul 1)

sursa: www.goldlabel.com

Prietenul meu Casian m-a invitat la el ca să petrecem. Sărbătorim faptul că și-a schimbat buletinul. Casian e un fel de Moș Crăciun la Disneyland pe ecstasy. Tot timpul e mult prea vesel, mereu găsește motive cretine să petreacă. Dar e prietenul meu din copilărie, m-a ajutat în multe ocazii, așa că trebuie să-i fiu alături, chiar dacă nu am niciun chef.

Apartamentul lui Casian este mai curat și mai ordonat ca Palatul Buckingham. Bibelouri și tablouri aranjate perfect, nicio urmă de praf, ferestre curate ca un cristal, o urnă ceramică, albă, așezată pe o masă de lemn, care efectiv strălucește de curățenie. Parcă am intrat într-o reclamă la Ajax.

Casian aduce o sticlă de whisky. La dracu! Urăsc whisky-ul. Își toarnă într-un pahar și-l dă pe gât de parcă ar fi fost agheasmă. Mă îndeamnă să fac același lucru. Fir-ar! Mă simt de parcă mi-ar turna cineva foc lichid pe esofag.

Începe maratonul de beție. Casian bagă în el whisky ca un nesătul. Cu greu țin pasul. Casian râde întruna. Dacă râsul este un medicament, cineva ar trebui să-l interzică pentru el, deoarece deja face abuz.

Bem și iarăși bem. Sticla s-a golit. Casian mai vrea alta. Mie nu mai îmi pasă. De la atâta whisky mă simt ca un copil de grădiniță care s-a uitat prea mult pe Cartoon Network. Casian se duce să ia o altă sticlă din bucătărie. Eu zâmesc, rupt de beat. Totul e bine și frumos. Deodată, toată camera începe să se învârtă cu mine. În stomacul meu se declanșează Bătălia de la Verdun. O să vărs și nu am timp să ajung la baie. Nu vreau să murdăresc apartamentul imaculat al prietenului meu. Fug la urnă și încep să dau afară tot răul din mine. Da, am reușit. Nu am făcut vreo tâmpenie.

Mă întorc și-l văd pe Casian, înghețat cu sticla de whisky în mână, mai palid ca Albă-ca-Zăpada moartă. Era urna cu cenușa mamei sale care murise în urmă cu trei ani. Am vomitat peste rămășițele incinerate ale mamei sale. Am. Vomitat. Peste. Rămășițele. Incinerate. Ale. Mamei. Sale.

Casian m-a dat afară din apartament. A trebuit să arunce toată cenușa. Nu mai vorbește cu mine și e trist. În câteva secunde am reușit să distrug o relație de prietenie veche de ani buni, am ruinat rămășițele lumești ale unei femei și l-am transformat pe cel mai fericit om din lume într-un individ depresiv-suicidal.

Îmi urăsc viața.

P.S: Gheorghe Ghinion este rodul imaginației mele bolnave. Orice asemănare cu personaje și întâmplări din viața reală este pur întâmplătoare 

Sleep Overdose

When I lay my head down to sleep.

After I close my eyes.

I always wonder if it will be the final time.

And since I've been dreaming it would be for years.

Tonight I'll make my dreams come true.

I'll take my medicine at once.

And overdose in my sleep..

All my belongings you can keep.

Or throw them away like you've done before.

My only last wish is that you see my body.

And cry with your hand over your mouth.

You'll be the first to find me.

And the last to care..

Hanging Garden - Sleep Overdose

Despre copii și părinți

sursa: www.tin-god.com

Eram zilele trecute într-un mijloc de transport în comun și l-am auzit pe un tip care țipa prin telefon la băiatul/fata lui: ’’dacă vin acasă și nu știi tabla înmulțirii, ai terminat-o cu mine! Ai dat de dracu’ dacă n-o știi ca pe apă!’’. Ok, înțeleg că tabla înmulțirii e destul de importantă, dar crezi că amenințările tale o vor face mai ușoară și mai prietenoasă pentru copilul tău?!

Când vine vorba de progeniturile lor, părinții sunt total lipsiți de obiectivitate. În viziunea lor, copilul lor e cea mai inteligentă, cea mai frumoasă și cea mai talentată ființă de pe Terra. De aceea, ei nu pot să înțeleagă de ce colegii de clasă au note mai mari decât el/ea, de ce a luat 4 la matematică, de ce nu are o iubită/un iubit ca toată lumea, de ce s-a lăsat după un an de facultatea la care l-au pus să meargă, de ce nu a ieșit de pe băncile facultății cu un salariu de 800-1000 de euro. Și atunci devin dezamăgiți și își pierd răbdarea. Și atunci încep cu tot felul de amenințări, constrângeri, cuvinte dure aruncate fără prea multă gândire, în speranța că-i vor băga copilului mințile în cap. Și o dau în bară.

Dragă părinte, este normal să ai așteptări de la copilul tău și să dorești să răzbuni nerealizările tale prin el. Trebuie să înțelegi, însă, niște lucruri. Întotdeauna vor fi alții mai inteligenți decât copilul tău, nu toți se nasc genii ale matematicii sau literaturii și nu toți excelează la învățat, mereu se vor găsi alții mai frumoși, mai bogați, mai talentați, mai piloși care să-i ia fața în anumite privințe. Și lucrurile astea îl afectează. Și ultimul lucru de care are nevoie este să vadă cât de nemulțumit și dezamăgit ești și tu de el.

Indiferent de vârstă, nimănui nu-i place să primească ultimatumuri. ’’ Trebuie să faci X, altfel ai terminat-o cu mine’’, nu e deloc cel mai bun mod de a-ți încuraja copilul să facă un lucru. Desigur, de frica ta probabil că se va strădui din greu și va învăța tabla înmulțirii. Apoi, va urî matematica pentru tot restul vieții, asociind-o cu un moment nefericit. Și mai apoi, te va percepe ca pe o ființă amenințătoare care încearcă să-i submineze libertatea și să-l oblige să facă lucruri care nu-i plac.

Dragă părinte, de cele mai multe ori, imaginea pe care ți-ai făcut-o despre odrasla ta nu va corespunde cu realitatea. Fii mai răbdător, nu da ultimatumuri, nu folosi expresii precum ‚’’nu o să faci nimic cu viața ta, ești prost/proastă, m-ai dezamăgit’’. Caută să vorbești cu el/ea despre alte lucruri în afară de școală și descoperă la ce se pricepe, care îi sunt aspirațiile și dorințele. Altfel, relația ta cu copilul tău se va defecta iremediabil. Și pe măsură ce timpul va trece, se va distanța din ce în ce mai mult de tine, și te va vedea drept persoana în care nu își dorește să se transforme.

Divina Agonie Download

Mi-am dorit tot timpul să îmi văd poeziile puse într-un volum. Așa că, m-am gândit într-o zi, de ce să nu realizez eu o carte digitală care să înmagazineze toate creațiile mele lirice scrise în perioada 2010-2013. Așa s-a născut Divina Agonie.   Am ''rupt'' Indesign-ul și Photoshop-ul pentru a crea un volum care să reprezinte esența suicidalismului, această creație născută într-o iarnă geroasă din mintea unui adolescent care o luase pe căi dubioase. Divina Agonie cuprinde toate poeziile mele ( unele dintre ele nepublicate până acum), imagini triste și explicații cu privire la arta mea. Acest volum reprezintă sfârșitul Primei Ere Suicidaliste. Deci, descarcă-l, dezarhivează și urmează instrucțiunile din acel folder. Enjoy!

                                                       Catalin Florian - Divina Agonie.zip

PS: Pregătește-te pentru A Doua Eră Suicidalistă!

O reclamă foarte serioasă

Hei tu! DA, tu! Te-ai săturat de viața ta plină de monotonie și neîmpliniri? Ai o depresie care te chinuie groaznic de luni bune? Părinții te consideră o dezamăgire? Târfa/porcul de care erai îndrăgostit/ă te-a părăsit? Toți cunoscuții tăi sunt fericiți și au un scop în viață, în timp ce tu trăiești fără scop de pe o zi pe alta? Nu te iubește nimeni? Poate a venit timpul să încerci suicidalismul.

Ce e suicidalismul? Un produs revoluționar făcut din cea mai pură suferință, care te va face să îți dorești să mori cât mai curând. Echipa noastră de personalități multiple lucrează zi de zi pentru a-ți oferi  depresie de cea mai bună calitate. Nu te-am convins? Citește părerile acestor utilizatori mulțumiți.

Jenel (freelancer/ pușlama cu părinți bogați): mă simțeam așa foarte sad într-o zi, you know? Aveam o stare așa crappy și am zis să încerc suicidalismul. What the hell could possibly happen? Am ajuns în scurt timp dependent de heroină, am început să ascult DSBM, mi-am pierdut prietenii și iubita, părinții m-au dat afară din casă. My life sucks. Dorm pe străzi și aștept să mor cât mai curând. Suicidalism destroyed me.

Mărioara (studentă la o facultate particulară/ pițipoancă): Sor-mea se despărțise de gagică-su, era tristă, plângea nonstop, așa că i-am prezentat suicidalismul (Nota bene: Mărioara nu e foarte inteligentă). S-a spânzurat a doua zi. Acum toată familia e distrusă. Îmi urăsc viața. Cine a creat suicidalismul merită să ardă în IAD!

Costi (blogger/ iubitor de hentai, bulangiu): Mă plictiseam într-o zi și am zis să văd care-i treaba cu suicidalismul. CE RAHAT! Sună de parcă o gașcă de copii emo s-au dus într-un cimitir și au început să-și plângă de milă. Mi-a stricat toată ziua. Cine dracu ar scrie așa ceva?!

Și tu poți beneficia acum de bucuria suicidalismului. Descarcă Divina Agonie, abonează-te la blog și lasă suicidalismul să îți pătrundă în suflet.

Acest produs nu este un medicament, deci nu am ce să presciu la el. Dacă îți vin idei sinucigașe apelează la un psihiatru și nu da vina pe mine pentru că viața ta e nașpa.

Lucruri pe care nu le pot exprima în cuvinte

sursa: clooneytoons.blogspot.com

VeritaSaga - Intre dezamagire si speranta

Mi-aduc aminte de parca ar fi fost ieri

Eram 2 oameni in tot Universul
Ascultand versul trist al unui artist ce parca ne prevestea viitorul
Acum autorul versului sunt eu, singur, in Universul meu.


Si-acum imi amintesc jocuri de lumini ce cresc in ochii tai atunci cand ii privesc,
Si totul mi se pare firesc
Gasesc in ei lucruri dupa care tanjesc,
Sclipiri ma inconjoara si ma incalzesc,
Topesc ghetari care imi ingradesc,
Sentimente pe care nu mai reusesc
Si nici nu vreau sa le opresc, NU!
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt nemuritor in infinitul fractiunii de secunda,
Cad prada fictiunii unui vis neimplinit,
Ma simt contopit cu un suflet care poate fi menit ,
Cand dintr-o data!
Luminile se sting in jurul meu
Ma afund in intunericul greu,
Aud o voce si simt o mana pe umarul meu.


Refren:
Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi de amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri....


Abia acum incep sa simt ploaia rece
Si-aud aceasi voce care spune:
"Lasa, totul trece!"
Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri
Si ingerii de fapt nu exista
Privirea-mi trista tinteste dezorientata si-n ea insista
Rugaminti atat de fierbinti incat
Ar intuneca minti si totusi
Nu mai pot sa vad in ochii tai ce simti
Si-mi vine sa plang dar strang din dinti
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu stiu daca mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai stiu oricum mi-e greu
Sa las totul in urma
Caci tu mi-ai furat visul
Si-acum ma confrunt cu abisul in care-am cazut
Si vreau sa te intreb:
"Cate suflete te-au urmat si s-au pierdut?"


Refren


Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi de amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri schimbate in timp
Totul a inceput intr-o seara la un bairam
Mi-aduc aminte fiecare gest al tau,
Ce fericiti eram ca am gasit ce-am cautat atata vreme
Cu tine am uitat de necazuri,probleme
Si curios, am gasit chiar teme comune de discutie
Care faceau ca totul sa fie perfect,
Care ne faceau sa apartinem cercului select al celor care cred ca stiu ce e iubirea
Dar normal, dezamagirea si-a facut prezenta la un moment dat
Si-am aflat ca nu esti ceea ce-am sperat sa fii
Desi saruturile tale le simt inca
Desi in suflet mi-ai lasat o urma adanca
Nu regret!
Caci am invatat incet ca tot ce mi se intampla face parte din mine
Deci o parte din tine ma intregeste cumva
Dar nu pot sa nu ma intreb oare cum va reactiona ea
Cand va asculta piesa asta, se va schimba
Va incerca sa faca ceva, nu stiu
Sau chiar mai bine...nu vreau sa stiu
Si spun si scriu ce imi dicteaza sufletul
Ce imi dicteaza sufletul.


Refren


Acum incetul cu incetul am realizat
Ca tot ce mi-a ramas de la tine sunt
2 poze si-o bricheta aruncata intr-un sertar undeva, ah!
Si mii de amintiri in care tu erai Eva, iar eu oare cine eram?
Sarpele sau Adam?
Dar n-am niciun motiv sa spun ca n-am tinut la tine
Stii bine ca simt inca fiori cand te vad
Dar mai are vreun sens sa reinnod orice fel de relatie
Acum cand suntem doi pasageri in doua statii diferite
Asteptand doua autobuze diferite
Ce merg pentru fiecare in directii diferite
Asa ca, avand in vedere faptele savarsite
Declar sfarsite capitolele trecute
Si incerc sa te gasesc pe tine sub o alta forma, sub o alta infatisare
Caci am nevoie cateodata de o imbratisare, o vorba de duh, un sarut dar
Imi spun: ''pune punct si de la capat''

Si o iau de la inceput

WTF is wrong with you, Cătălin?

Probabil că mulți se întreabă de ce inventatorul suicidalismului nu își pune capăt zilelor și nu ne scutește de tâmpenia asta ultradepresivă. Să lămurim unele lucruri.

1. Suicidalismul nu este biletul meu de adio lăsat lumii. Este modalitatea prin care eu elimin emoțiile negative care se acumulează în mine. Este expresia tristeții mele. Este o cale de scăpare din monotonie, banalitate, din problemele de zi cu zi. Așa cum unii folosesc drogurile, sexul, muzica ș.a.m.d ca să evadeze din nefericirea cotidiană, așa folosesc și eu poezia și arta întunecată.

2. Nu instig la sinucidere, comportament antisocial, automutilare, autodistrugere. Nu vin și îți spun: << viața ta e nașpa, mai bine te sinucizi >>. Tot ce scriu eu aici reprezintă o transpunere artistică a unor sentimente, momente, stări pe care le-am experimentat. E viziunea mea întunecată asupra vieții. Dacă prin absurd, un suflet rătăcit înțelege aiurea tot ce am scris eu în operele mele și face un gest necugetat, nu vreau să fiu considerat responsabil. Ești o ființă rațională, deci folosește-ți creierul.

3. Nu scriu pentru admirație nemărginită sau bani. Nu scriu ca să conving lumea să se taie pe mâini, sau să par eu un geniu neînțeles al depresiei. Scriu pentru că asta e ceea ce știu eu să fac, asta îmi place să fac, ăsta sunt eu. Dacă doream simpatie, iubire, atenție, admirație, zeci de mii de fani scriam siropoșenii și intitulam blogul ăsta << blogu` lu` Otravă 2 >> (lol, bad joke. but still, Otravă și Radu F. Hipstantinescu can suck my...ok mă opresc).

4. Nu sunt emo, n-am fost emo, n-am de gând să fiu emo. Sunt doar un individ destul de trist și destul de greu de înțeles care scrie chestii depresive. Love me or hate me. Read me or leave me alone.

Acum că am clarificat unele chestii sper să nu am parte de comentarii sau texte cretine referitoare la viața mea și arta mea.

Hail Suicidalism, Hail Divina Agonie.

Divina Agonie Artwork

PS: Dacă vrei să folosești aceste imagini, menționează sursa.