Abator de vise

Prin hubloul meu din abator

Văd visele cum mor într-un decor

Industrial, mizer, lagăr post-modern

Infestat de vicii ș-amăgiri

Contemporan Infern.

Mi-am pus Speranța în camera frigorifică

Am lăsat-o să înghețe până în momentul în care

Cu mintea tulburată de un vin mai tulbure ca tristețea

O voi scoate de acolo și o voi abuza

Și ea mă va abuza pe mine.

Apoi vom plânge îmbrățișați

În abatorul meu de vise.

Miroase a deziluzie, iar din tavan atârnă

Cadavre ale clipelor în care am crezut

Da, am crezut!

În tine, în Dumnezeu, în oameni, în iubire

În vise

Dar toate aparțin trecutului

Acum cred doar în Moarte.

În abatorul meu de vise am fost măcelar și sacrificat

În abatorul meu de vise te-am privit cum m-ai tranșat.

Am pus în camera frigorifică și o amintire vagă

A unui moment de fericire pe care l-am împărțit

Voi lăsa această amintire să înghețe

Până în clipa în care, cu mintea albită de o seringă

Mai albă ca durerea, o voi scoate de acolo

Și o voi abuza și mă va abuza înapoi

Apoi voi plânge singur 

În abatorul în care mi-am sacrificat sufletul.