Adio, Divina Agonie

foto:churchmusictoday.wordpress.com

Nu, nu e o glumă. Am luat decizia ca blogul ăsta să-și înceteze activitatea.

DE CE?!

Divina Agonie a apărut pentru că doream să-mi antrenez creativitatea și să potolesc uraganul de sentimente contradictorii și gânduri împrăștiate din capul meu (scriu poezii în timpul liber). Treceam printr-o perioadă nașpa și voiam să mă exprim, să mă descarc, să-mi pun ordine în cap. Să creez. Și am reușit asta prin intermediul acestui blog. În ultima vreme, însă, blogul a început să-mi consume timpul. Petreceam prea multă vreme gândindu-mă la subiecte/ texte pentru a face blogul mai atractiv. Divina Agonie se transformase într-un fel de loc de muncă (unul foarte plăcut, ce-i drept), dar care nu-mi aducea nimic. Numărul de vizualizări era unul derizoriu (cu excepția câtorva texte umoristice), așa că ''locul meu de muncă'' era o ''afacere'' fără viitor. Căutând modalități de a atrage mai mulți cititori, am transformat blogul într-o tocană. Poezii suicidale lângă pamflete, articole despre fotbal lângă postări despre singurătate.
Acestea fiind spuse, am decis că trebuie să termin povestea. Acum trebuie să încerc să fac ceva cu viața mea, mai exact să-mi găsesc o slujbă de rahat (pe care s-o urăsc), dar care să-mi aducă niște beneficii financiare.

Asta nu înseamnă că nu o să mai scriu nimic. Voi fi în continuare disponibil pe poezie.ro cu versuri deprimante și proze psihologice. Apropo de proze, dacă ai citit Paradox (sunt sigur că ai citit...dacă nu, do it now!), te-ai întrebat probabil ce ăla Telus sau de ce vorbește unul cu halucinațiile pe stradă. Alea sunt următoarele idei pentru povestirile mele psihologice/SF (nu las nimic la voia întâmplării).
Suicidalismul va muri când voi muri și eu (sau poate nu; poate se gândește cineva să ducă mai departe tradiția artei depresive, așa cum și eu am preluat această artă de la Bacovia și simboliști și am continuat-o). Nu duc lipsă de idei. Elegia celor 23 de nevroze va continua. Posibil să scot o nouă versiune a volumului de poezii Divina Agonie, care să fie disponibil pe online și să arate mai aerisit (nu mă prea mulțumește prima versiune).
Mă gândesc, de asemenea, să pornesc un nou blog, dedicat textelor umoristice și...fotbalului ( îmi plac lucrurile astea). Spre deosebire de Divina Agonie, nu o să mai investesc atâta timp în chestia asta. Dacă se va realiza, va avea probabil postări săptămânale.
Cam asta a fost. Mulțumesc pentru like-uri, share-uri. Don't be sad. Când o să mai am ceva interesant de zis, o s-o fac prin intermediul Facebook.
Vă las cu melodia asta.

  

Top 10 filme foarte triste

Îmi plac filmele triste de la început până la sfârșit, genul acela care te deprimă total (cât masochism).Așa că am realizat această listă de 10 drame, dorind să vă recomand niște filme mai puțin celebre, dar foarte bune. Am încercat să evit titluri arhicunoscute precum Requiem for a dream, The Pursuit of Happiness sau Pianistul, nu pentru că n-ar fi bune sau suficient de triste, ci pentru că le știe toată lumea și aș fi avut un top previzibil (nu-mi place să fiu previzibil). De asemenea, am evitat și romantisme siropoase comerciale. Nu vreau să dau nume (THE NOTEBOOK).

Iată lista!

10. Atletu (2009, SUA/Etiopia)
Film biografic care prezintă ultimii ani din viața atletului etiopian Abebe Bikila. Acesta a fost dublu campion olimpic la proba de maraton (1960/1964), fiind primul sportiv de culoare de pe continentul african care reușea să câștige o medalie la JO.

9. Klass (2007, Estonia)
Un film foarte greu de vizualizat până la sfârșit. O poveste dramatică a unui licean care este abuzat fizic și psihic de colegii lui de clasă. În apărarea lui sare unul dintre elevii populari, dar atunci situația se complică și mai rău.

8. Fluke (1995, SUA)
Nu mă dau în vânt după filme cu animale, dar Fluke mi-a plăcut. O poveste despre un om de afaceri foarte ocupat care suferă un accident de mașină și se reîncarnează într-un câine. El va încerca, astfel, să își protejeze familia de cel pe care îl consideră responsabil pentru accidentul său.

7. Mask (1985, SUA)
Filmul prezintă viața lui Rocky, un tânăr cu o boală gravă care i-a deformat craniul. Acesta încearcă să ducă o viață normală deși cei din jur îl consideră un monstru hidos.

6. Deep impact (1998, SUA)
Dintre toate filmele cu dezastre naturale/catastrofe, Deep Impact mi se pare cel mai dramatic. Este vorba despre o cometă care va distruge Pământul dacă nu este oprită la timp. Filmul pune accent pe haosul și disperarea care îi cuprinde pe oameni atunci când află că s-ar putea ca lumea să dispară.

5. La Bestia nel cuore (2005, Italia)
Unul dintre cele mai reci filme pe care le-am văzut. Sabina, o tânără satisfăcută de viața ei, începe să aibă o serie de coșmaruri  legate de copilăria ei. Încercând să afle răspunsuri, își vizitează fratele din America. Ceea ce află îi va schimba total viața...

4. Bridge to Terabithia (2007, SUA)
Dramă cu elemente fantasy. Jess este un copil singuratic, care împreună cu noua sa vecină, Leslie, creează o lume fantastică, departe de problemele din lumea reală.

3. Edward Scissorhands (1990, SUA)
Unul dintre cele mai subapreciate filme din istoria cinematografiei. Drama fantasy a lui Tim Burton, cu Johnny Deep în rolul lui Edward, reprezintă una dintre cele mai triste povești pe care le-am văzut. Dacă nu ai văzut filmul acesta până acum, do it!

2. Hotaru no Haka (aka Grave of the fireflies) (1988, Japonia)
O animație foarte deprimantă a cărei acțiune se petrece undeva în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Un băiat și sora lui se străduiesc să supraviețuiască într-o Japonie săracă aflată în plin conflict militar.

1. The Boy in the Stripped Pajamas (2008, Marea Britanie)
Poveste plasată în timpul Holocaustului. Bruno, băiatul unui comandant nazist, se împrietenește cu Shmuel, un copil evreu, prizonier al unui lagăr de exterminare.








PS: filmele sunt puse într-o ordine aleatorie.

Elegia celor 23 de nevroze - N5

N5

am visat că eram mort

nu, n-a fost un coșmar

a fost chiar unul dintre cele mai frumoase vise

din ultima perioadă.

trupul meu lipsit de viață zăcea în sicriu

palid ca luna plină

în cimitir adia un vânt de primăvară târzie

probabil era luna mai

mi-am dorit mereu să mor la sfârșitul lui mai

ca să dispar odată cu primăvara.

câțiva oameni veniseră la înmormântare

mă plângeau cu lacrimi de crocodil

și fumau țigară după țigară

unde ai plecat?!

a răsunat un bocet

în timp ce eram coborât în groapă

iar în acel moment a început să plouă

să fie oare posibil?

Raiul plânge pentru mine?

Raiul plânge fiindcă știe că voi ajunge-n Iad

dar și în Iad e mai bine ca-n Purgatoriu

în Purgatoriul în care m-am trezit din acest vis

dimineață fadă de februarie

cu migrene, criză existențială

și gânduri de sinucidere.

Elegia celor 23 de nevroze (N4) + Interludiu alb

N4

lasă-mă să urlu ca un prizonier în Alcatraz

în nopțile-n care sunt treaz

și fericirea e la morgă

lasă-mă să plâng necontrolat

în timp ce-mi revizuiesc viața

sub copacul lui Iuda

lasă-mă să-mi beau durerea

în pahare de cristal de Bohemia

ca să simt la maxim gustul de fiere

lasă-mă să sângerez peste flori de liliac

în timp ce cu vocea stinsă recit

ecou de romanță

lasă-mă să-mi dorm somnul de veci

în groapa comună a scriitorilor damnați.

Interludiu alb

Castele în zăpadă și parfum de migdale

Îmi torn plumbul în pocale

Vrei să guști și tu

Din suicid?

Iluzii rotitoare fără puncte cardinale

Îți dau să-ți guști medicamentul

Simți savoarea lui

De matricid?

Nota autorului: N4 și Interludiu alb sunt două poezii distincte, fără vreo legătură între ele.

  

Melodia mea preferată #1

foto: http://shiroii-lika.deviantart.com/art/Taion-259519454

Îmi este aproape imposibil să aleg o singură melodie preferată. Adevărul este că melodia preferată depinde de starea pe care o am. Piesa de mai jos este, însă, printre puținele pe care le ascult indiferent de cum mă simt. Asta și deja binecunoscutul hit clasic Pumnii mei minte nu are ( scuze pentru această glumă proastă, n-am putut să abțin ).

Videoclipul oficial





Versiunea live cu versuri




Povestea din spatele melodiei

So, care-i melodia ta preferată?

Pamflet de iarnă

foto: observer.com

- Domnule prim-ministru, avem o mare problemă. În țara noastră va ninge abundent în următoarele zile.
- Stai puțin! Va ninge?! De când se întâmplă chestia asta pe teritoriul țării noastre?!
- Păi cam de când se juca Burebista cu... paloșul în țărână.
- Serios? Eu sunt total surprins.
- Vă înțeleg mirarea. Nici mie nu mi-a venit să cred. Am citit un manual de geografie de clasa a IV a și m-am lămurit. În această parte a Europei, iarna ninge. Mereu.
- Groaznică situație, domnule vicepremier! Deștept ăla care a zis că iarna nu-i ca vara. Vreau mai multe informații, domnule vicepremier! Spune-mi exact cu ce ne confruntăm!
- Ne confruntăm cu zăpada, domnule prim-ministru. E albă, rece și nașpa. În cantități mari poate bloca drumuri, izola localități. În combinație cu vântul puternic devine foarte imprevizibilă.
- La naiba! Suntem efectiv luați  prin surprindere de această situație. Cine s-ar fi gândit că în Ianuarie ninge?! Vreo soluție?
- Am putea să ne mobilizăm din timp, să scoatem toate utilajele de deszăpezire și să intervenim prompt încă de la primele semne de viscol puternic. Dar ar fi stupid. Mai bine oprim circulația pe drumuri, anulăm trenurile, închidem unitățile de învățământ, blocăm practic țara și așteptăm să se topească zăpada.
- O soluție foarte bună și realistă, domnule vicepremier! Transmite-o și prefecților! Ce bine că am rezolvat la timp! Mă gândeam că n-o să pot merge la baschet cu prietenii mei. Ce tragedie ar fi fost!
- Tocmai am primit o informație de ultim moment, domnule prim-ministru! Viscolul a lovit România și multe sate și comune sunt izolate și au nevoie urgentă de ajutor!
- Ce?! Când s-a întâmplat asta?!
- În urmă cu două zile. Dar știți cum stă treaba... suntem Guvernul, noi primim ultimii informația. Să trimitem ajutoare?
- Da. Dar spune-le să nu se grăbească! Graba strică treaba. Și oricum, nu cred că a murit vreodată cineva din cauza frigului și a zăpezii.
- De fapt...
- Ce nasoală e iarna asta! Acum o să spună toată presa că sunt incompetent și că mă depășește situația. Mai rău de atât, o să râdă și prietenii de la baschet de mine.
- Nu vă faceți griji, domnule! Această situație nu se va repeta. Am cumpărat cartea Cum să conduci o țară. Ghid practic pentru ageamii și aici spune așa: dacă vrei să nu te mai ia ninsoarea prin surprindere, poți să investești în infrastructură, să achiziționezi utilaje performante și să numești persoane competente în funcții cheie.
- Bați câmpii, domnule vicepremier! Nu putem face așa ceva! Și oricum, mă îndoiesc că la anul va mai ninge.

PS: acest text amuzant este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Situația din ultimele săptămâni nu a fost, însă, amuzantă. Încă visez la ziua în care iarna nu o să ne mai ia prin surprindere.  

Elegia celor 23 de nevroze - N3

N3

ea a venit dintr-un basm

într-o vreme în care eu mă întrebam

dacă să mă sinucid sau nu

s-a așternut ca primăvara timpurie

peste sufletul meu hibernal

îmbătându-mă cu vise despre iubirea pură.

și mă cunoștea atât de bine...

știa că detest realitatea

de aceea îmi acoperea ochii

cu o țesătură de iluzii

știa că-mi place să mă otrăvesc lent

de aceea îmi turna un strop de venin

în fiecare cupă de fericire pe care o sorbeam

știa că-mi place să cochetez cu moartea

de aceea omora frecvent câte o parte din mine

ca un criminal în serie.

era tragedia mea perfectă...

dar venea din basme

și în povestea ei, ajungea în brațele

unui cavaler care îi putea colora viața

în cele mai aprinse nuanțe ale fericirii

iar eu eram doar un bard cu versuri triste

și cum aș fi putut să-i colorez viața

când până și rima mea e albă?

ea s-a întors în basme

lăsându-mă să mă îmbăt cu amintiri

despre iubirea pură

în timp ce mă întreb

dacă să mă sinucid sau nu. 

Înjurătura și filmul românesc

Limba noastră e o comoară...când vine vorba de înjurături. Și nu e nimic mai amuzant decât să pui aceste ''perle ale vulgarității'' în filme. Oricum ne-am săturat până peste cap de atâta fuck, bitch, motherfucker, shit, etc. Să vină înjurătura românească!

That night a forest grew

foto: www.hdwallpapers.com

You buried me neck deep in this misery and I feel right at home

So pardon me for trying to speak but I remember 

Before the fire you and I were merely embers

"I'm sorry for running but there's no other way"

I'm jaded, You're wasted, we fit so perfectly

Just trust me, don't love me, we're just a memory

Just trust me, you'll love me much better in a grave

I wanna know your darkest secrets 

Tell me, what are you hiding from me?

Always and forever, staring down a barrel

Always and forever, staring down the barrier

Always, forever yours...

Always and forever, staring down the barrel

These city lights and every street still speak your name, they're calling out to me

"Don't look back, close your eyes, clench them tight, 

There's nothing you want to see looking back.

Close your eyes, clench them tight, there's nothing you want to see."

As the skies part ways, so do we

So pardon me for trying to speak but I remember 

Before the fire you and I were merely embers

I see the light to heavens gate before me, and I can hardly wait

And I can hardly wait... Open up the gates

As the skies part ways, so do we

Lover, hunter, feeder, tell me, what are you hiding from me?

Hester Prynne - That night a forest grew

Elegia celor 23 de nevroze - N2

N2

eu nu mă tem de moarte
dar mă sperie durerea
agonia terifiantă resimțită
atunci când spiritul se dezlipește de trup
o clipă de durere intensă cât o viață

apoi întuneric absolut.

nu mă mai sperie moartea
de când am fost în spital
îmi aduc aminte perfect
momentul anesteziei, trezirea, durerea, spaima
noaptea de la terapie intensivă.

targa înainta greu pe culoarele spitalului
ca Iisus pe Dealul Golgota
la terapie intensivă moartea dansează printre paturi
e albă, rece și frumoasă
și e atât de seducătoare!
are un glas ademenitor ca o sirenă
și șoptește cântece de leagăn
îndemnându-te să dormi.

dar nu trebuie să dormi!
oricât de dulce ar părea somnul atunci.

îmi aduc aminte perfect
simfonia înfiorătoare cântată de aparatele medicale
și moartea aflată la capătul patului meu
dând din cap negativ.

acum, în aceste nopți de insomnie
îmi doresc ca moartea să îmi șoptească
un cântec de leagăn
să vină întunericul absolut
fără să simt agonia terifiantă
a trupului care își pierde sufletul.

Visele ciudate ale lui Cătălin: Trenul

foto: http://www.forumtrenuri.com/t2103p870-locomotive-clasa-41-vol-iii

De când am pus piciorul în trenul Regio 5006 am simțit că urmează să se întâmple ceva nemaipomenit. Se simțea ceva ciudat în aer. Și nu, nu era mirosul de la Wc-urile care nu se închideau, nu era azbestul din vagoane și nici mirosul de la găleata de varză murată a țăranului care stătea sprijinit de ușa vagonului. Era ceva special. Era genul de sentiment pe care îl ai atunci când se petrece un lucru măreț.
Pe drum, semnele au început să devină evidente. Trenul nu mergea cu 7 km/h între Buftea și Chitila, nimeni nu vorbea tare la telefon ca să-l audă și ultimul eschimos de la Polul Nord, niciun navetist nu făcuse vreo remarcă sexistă la adresa controloarei de bilete. Mi-am verificat ceasul. Se putea oare? Nu...mi se părea doar. Așa ceva nu se putea întâmpla.

Abia când am trecut de Podul Grant am realizat că e posibil. DA! Puteam fi în primul tren din istoria CFR care ajunge mai devreme la destinație! Ceilalți călători au înțeles și ei ce se întâmpla. Toți se uitau curioși la ceas, Mersul Trenurilor a fost verificat de mai multe ori.
În cele din urmă trenul intră în Gara de Nord cu o viteză normală, nu cu viteza melcului aflat pe moarte și garează. Mi-am verificat ceasul încă o dată. Inima mi s-a oprit pentru o clipă. Ajunsesem cu 1 minut și 3 secunde mai devreme decât ora la care trebuia să sosim. Stupoare maximă. Toți călătorii se aflau acum pe peron uitându-se buimăciți unul la altul. Un navetist bătrân vine la mine și îmi spune cu lacrimi în ochi:
- Spune-mi că e adevărat! De 30 de ani aștept momentul ăsta!

Un impiegat de mișcare vine bucuros și ne dă vestea cea mare. Acesta era primul tren din istoria CFR care ajunsese mai devreme la destinație. Am explodat de bucurie. Urale s-au auzit în toată Gara de Nord. Ne-am dus cu toții la locomotivă și l-am scos pe mecanic pe brațe. Acesta era vizibil emoționat și cu vocea tremurândă spune:
-Știam că pot realiza asta! Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu și lu` vărul meu Iliuță că au fost tot timpul alături de mine!
Fericirea atinsese cote maxime. Am început să cântăm binecunoscutele cântece: să trăiască domu` naș că ne duce la oraș și să trăiască doamna nașă că e grasă și frumoasă. Vestea că un tren al CFR-ului nu numai că nu a întârziat, dar a sosit și mai devreme a ajuns repede la urechile presei. Reuters și France Press au trimis corespondenții speciali. Chiar și Sport.ro a scris o știre despre asta punând titlul: Rămâi PROST când o să vezi ce s-a întâmplat în Gara de Nord. Chiar și REGHE și campionii de la STEAUA sunt uimiți. 

În euforia momentului au început să se facă promisiuni. Doi controlori au promis că nu vor mai lua șpagă, un jandarm a promis că-și termină studiile liceale, iar nea Marin fochistul a promis că nu-și mai bate nevasta...până mâine seară. Chiar și patronul celei mai mari cârciumi din gară a fost cuprins de starea de bucurie și a spus:
- Azi vă dau vin adevărat, nu porcărie d-aia făcută din chimicale!
Ne-a adus însă repede cu picioarele pe pământ:
- Dar plătiți cu 2 lei mai mult că doar nu sunteți pomanagii!
Un curcubeu a răsărit deasupra gării, iar aurolacii au început să împartă (nu să ceară!) țigări. Era un moment magic. MAGIC!

Dar s-a întrerupt când controlorul m-a trezit ca să-mi ceară bilet. Eram încă în tren și stăteam deja de 20 minute pe câmpul de la intrarea în Chitila. Aflat încă sub influența visului îi spun:
-Nașule, am visat că a ajuns trenu` mai devreme!
Se uită la mine și râde în hohote.
- Bossule, zice el râzând cu lacrimi, asta e proză fantastică!

P.S: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În caz de manifestări neplăcute consultați simțul umorului.

Elegia celor 23 de nevroze - N1

N1

eu nu sunt un poet

eu sunt un android sentimental care produce versuri

fragmente ale memoriei mele se zbat în crize epileptice

până când devin cuvinte

apoi se prind în Hora Trandafirului

și iau naștere versurile

geneză macabră

eu nu sunt un poet

eu sunt un arhitect al depresiei

proiectez un turn de lacrimi 

ca-n lirica lui Păunescu

un monolit al suferinței

în umbra căruia să mă ascund

atunci când realitatea îmi violează visele

și realitatea îmi violează frecvent visele

de aceea încerc să o anihilez cu alcool

însă reușesc să-mi anihilez doar percepția

și cad în stări euforice, trăiri melancolice

pe care nu pot să le descriu

pentru că nu sunt un poet

sunt un meșter al metaforei

un zugrav de epitete

un sudor de comparații

sunt un muncitor necalificat pe șantierul poeziei

eu nu sunt un poet

dacă aș fi fost, poezia aceasta ar fi fost frumoasă

aș fi descris iubirea și bucuria de a trăi în mii de moduri

m-aș fi îmbăiat în râuri de admirație alături de muza inspirației

dar sunt doar un sculptor de nevroze

sunt singur, bolnav și neiubit

și mă scald în râuri de suferință

cu demonul depresiei.

Salata de cuvinte - 16 Ianuarie 2014

1) Ieri s-au împlinit 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Pe toate grupurile/forumurile de poezie s-au irosit cuvinte în încercări nereușite de poezii omagiale închinate lui Eminescu cel sfânt, erou al neamului românesc (n-am inventat eu chestia asta, chiar am găsit undeva această formulare). În școli, licee și primării, copiii se chinuiau să recite poezii în serbări seci care aminteau de comunismul optzecist. Ok, Eminescu a fost un poet foarte bun, dar sfânt și erou n-a fost ( omul a avut o viață bogată în aventuri amoroase și consum de alcool și a murit de sifilis). Cred că îl putem comemora pe Eminescu și fără ceremonii plicticoase în care o mână de copii recită mecanic niște versuri. Săracul poet, dacă ar fi văzut cum se chinuie elevii de 10 ani să spună niște strofe din Luceafărul sub privirile mulțumite ale învățătoarelor, și-ar fi distrus probabil creațiile.

2) Liceenii Rock `N` Roll este cel mai awkward film românesc din toate timpurile. Ne amintim cu toții de Liceenii, filmul acela cumințel și drăguț în care Dana și Mihai abia schițau niște atingeri timide. Ei bine, în această versiune rock`n`roll, Dana și Mihai și-o trag neprotejat, avem parte de o tonă de replici și cadre stânjenitoare, toate personajele se comportă ciudat. Chiar și Isoscel cea severă se comportă de parcă ar fi o adolescentă care tocmai a băgat niște mescalină. Filmul încearcă să fie rebel, dar ajunge să fie dubios și lipsit de sens. Habar n-am ce-a vrut regizorul să demonstreze cu această ''comedie'' muzicală.

3) Toată lumea a înnebunit cu Ask.fm. De ce să-ți faci cont pe tâmpenia aceea de site? Ca să te înjure toți frustrații sub protecția anonimatului? Ca să te dai VIP fiindcă îți pune și ție lumea întrebări? Pentru că vrei să arăți tuturor că n-ai viață în afara Internetului? Și mai ales, de ce dai share pe Facebook la toate întrebările scrise de toți analfabeții? Cu ce ți-am greșit noi, cei care nu utilizăm Ask.fm, de ne torturezi în halul ăsta?

4) Sunt prea multe canale cu tematică rurală/folclorică. Etno Tv, Hora Tv, Inedit Tv, Agro Tv, Televiziunea Favorit, TVF Oltenia (mai sunt câteva dar îmi scapă numele). Posturi cu audiență care se apropie de 0. Posturi cu o calitate a imaginii submediocră care difuzează artiști anonimi de muzică populară și emisiuni plictisitoare cu prezentatori plictisitori și invitați plictisitori. Serios vorbind, chiar se uită cineva pe canalele astea? Eu n-am rezistat mai mult de două minute uitându-mă la astfel de idioțenii rurale.

5) În caz că mai există oameni care îmi mai citesc poeziile, vă anunț că suicidalismul îmbracă (cel puțin temporar) hainele postmodernismului. Asta nu înseamnă că o să scriu poezii despre adidași chinezești. Voi înlocui influențele din simbolism și romantism cu influențe din deprimism și fracturism. Această transformare este necesară în condițiile în care am anunțat că a doua eră suicidalistă va fi mult mai deprimantă și mai întunecată decât prima. Versiunea updatată de suicidalism va fi disponibilă odată cu lansarea unei serii de poezii grupate sub un titlu comun (versurile există, încă nu m-am gândit la titlu). De asemenea, mă voi strădui ca până la începutul lunii martie să public și o nuvelă, pentru că știu că vă plac prozele mele.

Și acum, pentru ca această rubrică să fie și mai random, m-am gândit să o închei de fiecare dată cu niște versuri dintr-o melodie. Deci...

You think you`re fixed but you`ve never been broken  (Brokencyde - I`m the king)

Lampa cu căciulă

foto: 121.ro

Lampa cu căciulă este un scurtmetraj regizat de Radu Jude, apărut în 2007. Este un film trist și amuzant în același timp. Lampa cu căciulă prezintă călătoria unui tată și a fiului acestuia care, înarmați cu TV-ul lor alb-negru defect, pornesc către atelierul de reparat televizoare. Scurtmetrajul lui Jude este o comedie neagră despre sărăcie și neajunsurile vieții rurale cu personaje credibile, jucate impecabil.

Mai jos aveți filmul integral.


Lampa cu caciula

Crima din apartamentul 13

dorm pe un pat de granit
vegheat în permanență de doi corbi
îmi plac corbii, sunt păsări inteligente
noaptea ei îmi recită les fleurs du mal
apoi îmi spun că ar trebui să incinerez Pământul

mă trezesc dimineața și îmi tai venele
în loc de sânge îmi curge plumb topit
iar corbii se transformă în porumbei

mintea mea e o uzină de halucinații
mulțumesc Doamne pentru asta
mulțumesc pentru schizofrenie, afazie,
minciuni și tentative de sinucidere
mulțumesc că nu mai sunt ce am fost

da...

cred că nu mai sunt ce am fost
de la ziua apocalipsei
atunci când am băut un vin sec cu decadența
ceea ce nu știe ea este că, înainte să plec definitiv
i-am pus o otravă specială în pahar
o să mori lent și dureros

un moment de reculegere pentru trădători

Elysion X. - Crima din apartamentul 13

Citizen - Youth (cronica)

Deși de obicei ascult trupe care au țipete, grohăieli sau breakdown-uri, Citizen a fost o surpriză plăcută pentru mine. Trupa abordează rockul alternativ, însă muzica lor cuprinde influențe importante din grunge, post-hardcore și chiar pop-punk. Ceea ce m-a atras la această formație a fost faptul că este foarte tristă. Instrumentale melancolice și versuri deprimante care se îmbină perfect într-o atmosferă încărcată de emoții negative. Youth, cea mai recentă creație a celor de la Citizen este genul de album pe care să-l asculți după ce ai luat un cocktail de calmante și aștepți somnul etern (wow). Ok, poate că am exagerat, însă Youth este cu siguranță un album pentru zile negre, pentru momente în care te simți plin de furie, tristețe, frustrare.

Roam the Room, Figure you out și The Summer sunt piesele care deschid albumul și sunt cele mai antrenante melodii de pe Youth. Cu toate acestea, versurile rămân foarte triste: You said you'd stay, and you promised/ I finally see you out/ Why'd you wait for the summer to chew and spit me out? (The Summer)
Deprimarea începe odată cu The Sleep (You spent so many days alone, so I'll kill myself to make things fair), continuă cu How does it feel (preferata mea) și atinge nivelul maxim cu The night I drove alone ( And I should’ve crashed the car when I was all alone/ Escape from all I know).
Speaking with a ghost este o piesă melancolică și precede Your head got misplaced, o melodie în stilul pop-punk, probabil cea mai fericită de pe acest album. Cu Sick and Impatient, trupa ajunge în stilul grunge, iar Drawn out, melodia finală are o parte instrumentală care amintește de post-hardcore.

Per ansamblu, Youth mi se pare un album foarte reușit, How does it feel, The Night I drove alone și The Summer, fiind în opinia mea piesele de rezistență. Trupa reușește să îmbine mai multe genuri muzicale, păstrând o tonalitate tristă.
Ascultă, deci, albumul și spune-mi ce crezi!

Cum să-ți distrugi viața - 13 pași pentru un eșec garantat

foto: www.pathwaycc.net

Eu sunt un om care o dă des în bară și care e mai mereu într-o pasă proastă. Cu un asemenea talent, am fost surprins că Pițurcă nu m-a convocat la națională (frumoasă glumă, nu?). De-a lungul timpului am reușit performanța de a-mi face viața mizerabilă repetând aceleași greșeli, care au devenit în cele din urmă obiceiuri și atitudini nesănătoase. Dacă vrei și tu să ajungi în situația mea, iată un tutorial simplu, în 13 pași.

1. Amintește-ți momentele dureroase. Noaptea, când nu te ia somnul, rememorează clipele dureroase prin care ai trecut. Nu vrei să uiți așa ceva, nu?! Lasă toate momentele traumatizante să se instaleze în mintea și sufletul tău.

2. Dă vina pe alții pentru greșelile tale și învinovățește-te pentru greșelile altora. Normal că apropiații tăi sunt de vină pentru eșecurile tale. Cine altcineva? Părinții tăi sunt nefericiți, însă e doar vina ta. Probabil că regretă că te-au conceput.

3. Îndrăgostește-te de persoane nepotrivite. Găsește persoana cu care o relație ar fi cel mai improbabil lucru care s-ar putea întâmpla și îndrăgostește-te de ea/el. Visează în secret că veți trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Continuă să faci acest lucru deși cel/cea de care ești îndrăgostit/ă nu te iubește . Dacă nu te satisface metoda asta, găsește pe cineva instabil emoțional, cuplează-te cu el/ea și așteaptă să te părăsească. În ambele cazuri, este necesar să investești multe sentimente. Vrei ca durerea să fie deplină, nu?!

4. Orice dependență e bună. Tutun, alcool, narcotice, antidepresive, jocuri de noroc, etc. Orice îți trece prin cap. Găsește ceva care să-ți mănânce viața și bagă timp și bani în chestia aia. Pentru o experiență desăvârșită, încearcă să susții mai multe dependențe simultan.

5. Încearcă să fii salvatorul tuturor. Fii psihologul de serviciu al prietenilor tăi. Ascultă-le problemele. Încearcă să-i repari. Pune problemele lor mai presus de alte tale. Încearcă să mulțumești pe toată lumea.

6. Martirizează-te. Destinul ți-a pregătit o viață de suferință. Vei fi sacrificat/ă pentru binele altora, soarele nu va răsări pe strada ta. Nu ai fost făcut/ă ca să guști fericirea. Dar e bine așa! Tu ești special/ă, ești diferit/ă. Prin suferința ta, ești mai bun/ă ca ceilalți.

7. Prefă-te că nu-ți pasă, prefă-te că ești proastă. Afișează tot timpul o atitudine de sictir profund. Prefă-te că te doare în posterior de toată lumea. Fumează, îmbată-te, înjură. Cucerește-i pe toți cu ignoranța ta.

8. Disrespect your surroundings. Haosul e cuvântul cheie. Haos la tine în cap, haos împrejurul tău. Varsă-ți furia pe primul lucru/om care îți iese în cale.

9. Negativism rulez d00d. Înainte de o întâlnire/examen/interviu, gândește-te cât de prost poate să meargă totul. Imaginează-ți cele mai rele scenarii. Lasă-te copleșit/ă de grija zilei de mâine.

10. Lasă teama și tristețea să devină tulburări de personalitate. Imaginează-ți că ești maestru Pokemon (lol) și ai doi monstruleți, Tristețea și Teama, care sunt destul de slabi. Tu trebuie să-i evoluezi în Depresie și Anxietate. Antrenează-te! Ascultă muzică depresivă, citește lucruri deprimante, nu discuta cu nimeni despre problemele tale, îngrijorează-te constant, limitează contactul social. E mai greu la început, după aceea te obișnuiești.  

11. Gândește-te mereu la lucruri (aproape) imposibile. E esențial să-ți petreci timpul visând cu ochii deschiși că vei câștiga la loto, că iubirea vieții tale îți va suna la ușă, că vei deveni celebru/ă. Lasă planurile pentru a-ți îmbunătăți traiul și scufundă-te în lumea viselor!

12. Agresivitatea pasivă e prietena ta. Trebuie să afișezi cât poți de frecvent o atitudine pasiv-agresivă. Fă-i pe ceilalți să sufere cu comportamentul tău ambiguu. Toți te vor aprecia și te vei simți mulțumit/ă de tine.

13. Menține tot timpul o părere proastă despre tine. Acesta este cel mai important pas. Amintește-ți că ești cea mai ratată persoană pe care o știi, că nu ești în stare să faci nimic cum trebuie, că meriți tot răul din lume, că ești o povară. Subapreciază-te constant!

Respectă cu strictețe acești pași pentru a avea GARANTAT o viață mizerabilă. Nu uita: nimic nu e mai dulce ca autodistrugerea.

PS: Într-o notă mai serioasă, dacă te regăsești în tot ce am scris eu aici, I know that feeling. Știu prin ce treci. Nu am încă un tutorial despre cum să-ți faci viața mai bună. Un prim pas ar putea fi, însă, să admiți că ai probleme, așa cum am făcut eu în acest post tragi-comic.

Disheartenment

foto: www.elephantjournal.com

Lying in a dark corner

The black candle light is dying out

Trying to refuse this suffering

As coldness burns my pale naked flesh

I faced my fears a thousand times

Endless doubts - Life of paranoia

I try to find a way out

From this state of suicidal urge

I watch with empty eyes the blade

As tears begin to fall down my face

Another night alone with myself

At one with melancholy and depression

I bleed because the dark is near

I cry as i realize you can' t be here

I need to caress your skin in the night

But now my only friend remains this knife

Why must i live with these fears?

I know my only tragedy is my mind

Sometimes i think i'm wasting all the joys

And with this bitter thought i fear to die

I feel so jaded now, so far away

I can't face next morning with this pain

Another cut lacerates my flesh

Sometimes i think it will be the last

I'm only trying to objectivate this hate

I prove towards myself and life itself

I only need to watch these fifty wounds

I opened upon my body in the night

I only need to stop these sick death thoughts

And cry for joy when you'll be here again

I'll watch you sleeping naked at my side

I'll kiss you and this blood will stop to flow

Everyone can kill himself one day

Life brings pain and suffering on our way

Cut your wrists, it's simpler than it seems

But in death you'll know...

Disheartenment wins

Forgotten Tomb - Disheartenment

Changing Batteries - animație 3D tristă

foto: facebook.com/Changing-Batteries

Astăzi ne vom întrista puțin urmărind o scurtă animație din Malaezia. Changing Batteries este o poveste emoționantă despre prietenie, iubire, viață și moarte spusă fără cuvinte, doar cu ajutorul imaginilor și al muzicii. So lie down, try not to cry, cry a lot.

Salata de cuvinte - 7 Ianuarie 2014

foto: wotnofish.wordpres.com

Pentru că blogul ăsta e oricum foarte random, m-am gândit să fac o rubrică în care vorbesc aiurea despre diverse lucruri. Să începem:

1) Toată presa a înnebunit cu arestarea lui Năstase. Sunt curios: îi pasă cuiva cu adevărat de condamnarea acestuia? Mie nu. Mass-media simte însă nevoia să stoarcă maximul de dramatism din arestările lui. Drama fostului premier care face pușcărie, bla-bla-bla, boo-hoo-hoo. Nimănui nu-i pasă. Oricum va fi eliberat mai devreme și se va întoarce la viața lui plicticoasă și blogul lui anost.

2) Oare de ce de Bobotează lumea se calcă în picioare pentru o sticlă de apă chioară? Tot auzi pensionarii cum spun cu patos că aghiasma face minuni, că vindecă orice, că e mai bună decât orice medicament. Zău? Atunci de ce sunteți în continuare bătrâni, bolnavi și nefericiți? Cred că aghiasma e bună... la spălarea pe creier. Trăiască SC Biserica Ortodoxă Română SRL pentru că ne face să ne îngrămădim ca vitele pentru o banală apă!

3) În școala generală aveam o materie numită matematica distractivă. Nici astăzi nu știu care-i faza cu materia aceea. Matematica e distractivă ca Holocaustul, iar glumele cu/despre matematică sunt amuzante ca poantele expirate ale lui Doru Octavian Dumitru. Probabil că materia dorea să arate că toate ecuațiile sau operațiile complicate pot fi cool. Nu i-a ieșit. Făceam tot felul de exerciții stupide cu fracții, mulțimi de numere, radical, sinus, cosinus și tot felul de chestii care nu mi-au folosit și nu îmi vor folosi vreodată în viață. Nu știu de ce programa școlară pune accentul pe matematică avansată, de parcă destinul tuturor elevilor ar fi să ajungă experți în geometrie și algebră.

4) Că tot a venit vorba de școală, a făcut mare senzație cazul învățătoarei care cerea bani pentru cadouri. Nu mai e nicio surpriză pentru nimeni faptul că în școli/licee se practică acest cult al șpăgii. Bineînțeles, mascat sub forma cadourilor de Crăciun, 8 Martie, fondul școlii, fondul clasei. Practic elevii sunt învățați că nu poți face nimic în viață fără o mică ''atenție''. Din păcate, părinții încurajează această practică. Unii părinți apelează de fiecare dată când este nevoie la cadouri costisitoare pentru a-i asigura copilului câteva puncte în plus la media finală. Ceilalți părinți se simt cumva sub presiune, nu iau atitudine și contribuie și ei la această șpagă mascată de teamă ca odrasla lor să nu aibă de suferit. Cerc vicios.

5) De Anul Nou nu mi-am pus nicio dorință, nu mi-am făcut nicio listă cu ''rezoluții''. Să fim serioși, Universul nu va conspira să îți îndeplinească ție dorințele. Ca în fiecare an, îți vei propune o sută de chestii din care vei realiza vreo 10%. Așa că eu mi-am propus și mi-am dorit nimic. Acum nu am cum sa mai fiu dezamăgit. #YOLO.

Duminica Melancolică

M-am gândit să fac niște experimente literare. Ideea e simplă: iau o poezie consacrată și o modific în așa fel încât să pară o poezie suicidalistă. Am ales acum  Szomoru Vasarnap, varianta scrisă de L. Javor. Dacă numele acesta nu spune nimic, poate numele englezesc vă va ajuta: Gloomy Sunday sau The Hungarian Suicide Song. Da, poezia aceea pusă pe o muzică tristă de Rezso Seress despre care se spune că ar fi cauzat sinuciderea multor oameni. Fără alte introduceri, Szomoru Vasarnap Suicidalist Remix (lol, ce stupid) sau mai simplu Duminica Melancolică.


Într-o duminică mohorâtă te-am așteptat
Să-ți ofer iubirea pură ca florile de crin
Dar tu cu Trăsura Amăgirii ai plecat
Lăsându-mă cu vise goale, plin de venin.
De-atunci, în duminici melancolice plâng după tine
Îmi beau lacrimile amare
Și durerea-i a mea pâine.

În această duminică finală
Te rog să vii la mine doar puțin.
Clopotul te va ghida, nu-ți fie teamă
Vei găsi un preot și multe flori de crin.
În coșciugul de pe catafalc te voi aștepta
Cu privirea mea moartă te voi binecuvânta.

TU PRIVEȘTE-MĂ ÎN OCHI!
ASTA-I CE-AI FĂCUT TU!
OARE DE CE PLÂNGI?!
ASTA-I TOT CE-AI VRUT, NU?!

În acea ultimă duminică mohorâtă.