lasă-mă să urlu ca un prizonier în Alcatraz
în nopțile-n care sunt treaz
și fericirea e la morgă
lasă-mă să plâng necontrolat
în timp ce-mi revizuiesc viața
sub copacul lui Iuda
lasă-mă să-mi beau durerea
în pahare de cristal de Bohemia
ca să simt la maxim gustul de fiere
lasă-mă să sângerez peste flori de liliac
în timp ce cu vocea stinsă recit
ecou de romanță
lasă-mă să-mi dorm somnul de veci
în groapa comună a scriitorilor damnați.
Interludiu alb
Castele în zăpadă și parfum de migdale
Îmi torn plumbul în pocale
Vrei să guști și tu
Din suicid?
Iluzii rotitoare fără puncte cardinale
Îți dau să-ți guști medicamentul
Simți savoarea lui
De matricid?
Nota autorului: N4 și Interludiu alb sunt două poezii distincte, fără vreo legătură între ele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu