Visele ciudate ale lui Cătălin: Trenul

foto: http://www.forumtrenuri.com/t2103p870-locomotive-clasa-41-vol-iii

De când am pus piciorul în trenul Regio 5006 am simțit că urmează să se întâmple ceva nemaipomenit. Se simțea ceva ciudat în aer. Și nu, nu era mirosul de la Wc-urile care nu se închideau, nu era azbestul din vagoane și nici mirosul de la găleata de varză murată a țăranului care stătea sprijinit de ușa vagonului. Era ceva special. Era genul de sentiment pe care îl ai atunci când se petrece un lucru măreț.
Pe drum, semnele au început să devină evidente. Trenul nu mergea cu 7 km/h între Buftea și Chitila, nimeni nu vorbea tare la telefon ca să-l audă și ultimul eschimos de la Polul Nord, niciun navetist nu făcuse vreo remarcă sexistă la adresa controloarei de bilete. Mi-am verificat ceasul. Se putea oare? Nu...mi se părea doar. Așa ceva nu se putea întâmpla.

Abia când am trecut de Podul Grant am realizat că e posibil. DA! Puteam fi în primul tren din istoria CFR care ajunge mai devreme la destinație! Ceilalți călători au înțeles și ei ce se întâmpla. Toți se uitau curioși la ceas, Mersul Trenurilor a fost verificat de mai multe ori.
În cele din urmă trenul intră în Gara de Nord cu o viteză normală, nu cu viteza melcului aflat pe moarte și garează. Mi-am verificat ceasul încă o dată. Inima mi s-a oprit pentru o clipă. Ajunsesem cu 1 minut și 3 secunde mai devreme decât ora la care trebuia să sosim. Stupoare maximă. Toți călătorii se aflau acum pe peron uitându-se buimăciți unul la altul. Un navetist bătrân vine la mine și îmi spune cu lacrimi în ochi:
- Spune-mi că e adevărat! De 30 de ani aștept momentul ăsta!

Un impiegat de mișcare vine bucuros și ne dă vestea cea mare. Acesta era primul tren din istoria CFR care ajunsese mai devreme la destinație. Am explodat de bucurie. Urale s-au auzit în toată Gara de Nord. Ne-am dus cu toții la locomotivă și l-am scos pe mecanic pe brațe. Acesta era vizibil emoționat și cu vocea tremurândă spune:
-Știam că pot realiza asta! Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu și lu` vărul meu Iliuță că au fost tot timpul alături de mine!
Fericirea atinsese cote maxime. Am început să cântăm binecunoscutele cântece: să trăiască domu` naș că ne duce la oraș și să trăiască doamna nașă că e grasă și frumoasă. Vestea că un tren al CFR-ului nu numai că nu a întârziat, dar a sosit și mai devreme a ajuns repede la urechile presei. Reuters și France Press au trimis corespondenții speciali. Chiar și Sport.ro a scris o știre despre asta punând titlul: Rămâi PROST când o să vezi ce s-a întâmplat în Gara de Nord. Chiar și REGHE și campionii de la STEAUA sunt uimiți. 

În euforia momentului au început să se facă promisiuni. Doi controlori au promis că nu vor mai lua șpagă, un jandarm a promis că-și termină studiile liceale, iar nea Marin fochistul a promis că nu-și mai bate nevasta...până mâine seară. Chiar și patronul celei mai mari cârciumi din gară a fost cuprins de starea de bucurie și a spus:
- Azi vă dau vin adevărat, nu porcărie d-aia făcută din chimicale!
Ne-a adus însă repede cu picioarele pe pământ:
- Dar plătiți cu 2 lei mai mult că doar nu sunteți pomanagii!
Un curcubeu a răsărit deasupra gării, iar aurolacii au început să împartă (nu să ceară!) țigări. Era un moment magic. MAGIC!

Dar s-a întrerupt când controlorul m-a trezit ca să-mi ceară bilet. Eram încă în tren și stăteam deja de 20 minute pe câmpul de la intrarea în Chitila. Aflat încă sub influența visului îi spun:
-Nașule, am visat că a ajuns trenu` mai devreme!
Se uită la mine și râde în hohote.
- Bossule, zice el râzând cu lacrimi, asta e proză fantastică!

P.S: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În caz de manifestări neplăcute consultați simțul umorului.