Duminica Melancolică

M-am gândit să fac niște experimente literare. Ideea e simplă: iau o poezie consacrată și o modific în așa fel încât să pară o poezie suicidalistă. Am ales acum  Szomoru Vasarnap, varianta scrisă de L. Javor. Dacă numele acesta nu spune nimic, poate numele englezesc vă va ajuta: Gloomy Sunday sau The Hungarian Suicide Song. Da, poezia aceea pusă pe o muzică tristă de Rezso Seress despre care se spune că ar fi cauzat sinuciderea multor oameni. Fără alte introduceri, Szomoru Vasarnap Suicidalist Remix (lol, ce stupid) sau mai simplu Duminica Melancolică.


Într-o duminică mohorâtă te-am așteptat
Să-ți ofer iubirea pură ca florile de crin
Dar tu cu Trăsura Amăgirii ai plecat
Lăsându-mă cu vise goale, plin de venin.
De-atunci, în duminici melancolice plâng după tine
Îmi beau lacrimile amare
Și durerea-i a mea pâine.

În această duminică finală
Te rog să vii la mine doar puțin.
Clopotul te va ghida, nu-ți fie teamă
Vei găsi un preot și multe flori de crin.
În coșciugul de pe catafalc te voi aștepta
Cu privirea mea moartă te voi binecuvânta.

TU PRIVEȘTE-MĂ ÎN OCHI!
ASTA-I CE-AI FĂCUT TU!
OARE DE CE PLÂNGI?!
ASTA-I TOT CE-AI VRUT, NU?!

În acea ultimă duminică mohorâtă.