WTF is wrong with you, Cătălin?

Probabil că mulți se întreabă de ce inventatorul suicidalismului nu își pune capăt zilelor și nu ne scutește de tâmpenia asta ultradepresivă. Să lămurim unele lucruri.

1. Suicidalismul nu este biletul meu de adio lăsat lumii. Este modalitatea prin care eu elimin emoțiile negative care se acumulează în mine. Este expresia tristeții mele. Este o cale de scăpare din monotonie, banalitate, din problemele de zi cu zi. Așa cum unii folosesc drogurile, sexul, muzica ș.a.m.d ca să evadeze din nefericirea cotidiană, așa folosesc și eu poezia și arta întunecată.

2. Nu instig la sinucidere, comportament antisocial, automutilare, autodistrugere. Nu vin și îți spun: << viața ta e nașpa, mai bine te sinucizi >>. Tot ce scriu eu aici reprezintă o transpunere artistică a unor sentimente, momente, stări pe care le-am experimentat. E viziunea mea întunecată asupra vieții. Dacă prin absurd, un suflet rătăcit înțelege aiurea tot ce am scris eu în operele mele și face un gest necugetat, nu vreau să fiu considerat responsabil. Ești o ființă rațională, deci folosește-ți creierul.

3. Nu scriu pentru admirație nemărginită sau bani. Nu scriu ca să conving lumea să se taie pe mâini, sau să par eu un geniu neînțeles al depresiei. Scriu pentru că asta e ceea ce știu eu să fac, asta îmi place să fac, ăsta sunt eu. Dacă doream simpatie, iubire, atenție, admirație, zeci de mii de fani scriam siropoșenii și intitulam blogul ăsta << blogu` lu` Otravă 2 >> (lol, bad joke. but still, Otravă și Radu F. Hipstantinescu can suck my...ok mă opresc).

4. Nu sunt emo, n-am fost emo, n-am de gând să fiu emo. Sunt doar un individ destul de trist și destul de greu de înțeles care scrie chestii depresive. Love me or hate me. Read me or leave me alone.

Acum că am clarificat unele chestii sper să nu am parte de comentarii sau texte cretine referitoare la viața mea și arta mea.

Hail Suicidalism, Hail Divina Agonie.