Visele ciudate ale lui Cătălin

Mă duceam într-o seară cu Homer la femei. Cunoștea el două tipe ca lumea, Iliada și Odiseea, și zicea că ''e bune și nici nu cere mult''. Și cum mergeam noi și făceam mișto unul de altul, ne întâlnim cu Nietzsche, care avea o sticlă de tequila în mână.
- Băi băieți, hai la restaurant să mâncăm și noi ceva, ascultăm o muzică, facem o caterincă. Fac eu cinste!
Când l-am auzit că e așa darnic am zis că mergem și le lăsăm pe altă dată pe Iliada și Odiseea. Pe drum am băut sticla de tequila. Nietzsche a început să vorbească despre dumnezei morți și nihiliști. Numai prostii! În loc să vorbim și noi despre fotbal...
Ajungem în cele din urmă în fața unui restaurant mare și luxos. La intrare, Karl Marx vindea țigări de contrabandă. Se duce Nietzsche la el și îl întreabă:
- Boss, știi cumva dacă ăsta e restaurant cu lăutari?
- Da cum să nu e! N-ai citit anunțu de la intrare? Hai, îți dau un Viceroy? Îl las la 7 lei, să mor!
Cumpărăm un Viceroy și citim afișul. Scria cu litere frumoase, aurii: ''La Manele''. Atâââât! Intrăm acolo fericiți și amețiți de băutură. Aglomerație. Cânta George Enescu acompaniat de formația Mexicanii din Balotești. Găsim o masă liberă și vine la noi un ospătar chelios, îmbrăcat în cămașă albă și transpirat.
- Ia zi domnii, cu ce vă servește băiatu?
- Adu-ne și nouă cinșpe mici și zece halbe de bere! zice Nietzsche cu patos.
- Gata domnu!
Atmosferă plăcută în restaurantul ăsta. Enescu începe să cânte melodia cu ''a bătut vântu și ploaia și m-am trezit la Sinaia''.
- La melodia asta n-am să iau un ban în viața mea, zice el melodramatic.
Mai bine, că oricum nu îți dădeam!
Nietzsche avea numai texte tâmpite în el de la băutura aia.
- Bă Homere, tu știi ce e ăla șah?
- Păi cum să nu! Piesele alea care le pui deoparte când joci table.
- În afară de alea. Șahu era înainte un fel de bulibașă în Iran. Un mare șmecher așa...
- Ce deștept ești bă! Ar trebui să te faci filozof!
Vin și micii destul de repede. Formația începe să cânte Zâna Zânelor. Mâncare bună, muzică de calitate, ce să vrei mai mult?!
Mâncăm, bem, râdem, Homer s-a îmbătat și vorbește în rime, zici că e poet. Deodată îl văd pe Nietzsche cum cere nota și ne zice:
- Băi băieți, știi că eu glumeam când am zis că fac cinste...
Pe Homer l-a luat cu leșin.
- Bă, astea e glume?! Ne bate ăștia p-aici!
- Poate nu costă așa mult, mai am eu niște bani, mai ai și tu. Cât să coste niște mici cu bere? zic eu calm.
Vine nota. O mie de euro.
- Să moară Zarathustra, o mie de euro pe mici și bere?! urlă Nietzsche.
- Plus muștaru și pâinea, domnu, zice chelnerul.
- Păi am cerut eu muștar și pâine?
- Păi se poate mici fără muștar și pâine?
- Nu plătesc nimic!
Imediat vreo 10 inși cu ceafă lată s-au strâns în jurul nostru. Ne luăm bătaie. Mă uit la Nietzsche și îi zic:
- Să îți iau mustața-n...
Dar n-apuc să termin. Mă trezesc deshidratat, cu o durere mare de cap, pe la 6 dimineața.
Nu mai beau ouzo în viața mea!