Anima. Mors.

Există momente în care nici narcoticele
Nu pot acoperi suferința
Clipe în care toți porii exclamă
DOLOR!
Asemeni poeților latini căzuți în agonie.

În astfel de momente orologiul lugubru al Morții
Anunță ora sinuciderii
Și începe exilul către Lumea Cealaltă.

Iar când acea oră va sosi
Voi lua drumul parcului unde fericirea
A râs cândva
Dar a lăsat loc regretelor să plângă
Și voi deveni o fantomă
Ca într-un pastel bacovian.

Și într-o zi mornă când vântul îți va sufla prin păr
Aducând parfum de iubire pierdută
Mă vei suna.
Va răspunde însă o voce mecanică
Lipsită de orice urmă de emoție
Care va anunța sec
Abonatul Vodafone nu poate fi contactat
Pe vecie.